Demult, demult... cind eram pe cimp, urmaream cu multa placere o pasare numita codobatura. Are o gratie desavirsita, n-are astimpar, este in continua miscare. Se inalta pe vericala in inaltimile cerului unde-si da drumul cintecului sonor, face suiri, coboriri, volte cu o deosebita usurinta, se plimba cu gratie pe pamint, intru-n continuu balans, etalindu-si profilul perfect.
Tot mai mult, urmarindu-i detasat evolutia, o aseaman pe dna Udrea cu acesta minunata pasare, codobatura.
|