Prezidentiale 2009

E Romania o democratie si un stat de drept? La doar cateva zile inaintea istoricului deznodamant al alegerilor prezidentiale romanesti din 2009, aceasta intrebare, departe de a fi academica, e cat se poate de presanta.

De altfel, decizia elvetienilor care s-au pronuntat clar si fara echivoc impotriva impodobirii moscheilor cu minarete, i-a speriat nu doar pe musulmanii din confederatie, ci a alarmat intreaga elita, politic corecta, din Europa occidentala.

Multi s-au intrebat daca hotararea elvetiana nu incalca oare principiile statului de drept in masura in care afecteaza libertatea religioasa. Potrivit unora din criticii optiunii anti-minarete, statul de drept elvetian ar fi intrat subit in coliziune cu democratia.

Daca Elvetia cu vechea si solida ei democratie a ajuns sub lupa, cu atat mai mult s-ar cuveni examinata situatia Romaniei. Sub Ion Iliescu si succesorii sai PSD-isti, Romania n-a facut, in cel mai bun caz, decat pasi de melc catre democratie. Dupa 2004 reformele s-au accelerat sensibil, in special gratie politicii prooccidentale clare a lui Traian Basescu.

Dar nici intrarea in NATO si cu atat mai putin aderarea la UE n-au consolidat cu adevarat democratia si statul de drept romanesc. Fiindca, odata cu aderarea tarii la spatiul comunitar, impulsul reformist al unei bune parti a clasei politice romanesti a intrat in coma si s-a stins.

Pasului facut inainte, mai cu seama in domeniul reformei justitiei, i-au urmat multi pasi inapoi.
Traian Basescu, la primul tur
Combaterea coruptiei endemice, in special a celei de la varful societatii, si condamnarea demnitarilor prinsi cu mana in sac, au fost puse pe butuci de majoritatea parlamentara PSD-ist – PNL-ista, cu activa complicitate a liderilor UDMR si PRM.

Intrucat Romania n-a ajuns inca la nivelul si statutul unei democratii europene cat de cat normale, capabile sa respecte integral principiile statului de drept, e limpede ca tara are nevoie ca de aer, pe plan intern, de o reluare in forta a reformelor.

Pe plan extern, modernizarea Romaniei reclama perpetuarea occidentalizarii ei si nicidecum o revenire la orientarea ei spre Moscova, stiut fiind ca Rusia este, pe moment, o tara autoritara, cu impulsuri imperiale, dominata de structuri oligarhice si mafiote, de extractie kaghebista.

Unii analisti sustin ca ar fi sosit vremea „normalizarii” raporturilor cu Moscova. Daca Romania ar fi o democratie solida si un stat de drept autentic, iar actuala conducere de la Kremlin n-ar mai reprezenta o amenintare pentru vecinii ei si n-ar santaja energetic Europa, ar fi chiar dezirabila nu doar normalizarea, ci reapropierea de Rusia.
Mircea Geoana si semnul victoriei dupa primul tur

Din pacate insa lucrurile nu stau asa. Iar vizitele secrete la Moscova efectuate de unul din candidatii la prezidentiale dau mult de gandit.

La fel de neconvingatoare este „linistea” propagata de una din taberele angrenate in cursa prezidentiala. Eventualitatea reluarii efective a reformelor ii sperie pe profitorii tranzitiei si ca atare nu se va produce in conditii de liniste de cimitir.

Optiunea de la 6 decembrie va fi una istorica in masura in care va determina viitorul tarii. Fiindca atributiile constitutionale ii acorda sefului statului dreptul sa determine deopotriva traiectoria interna si liniile de forta ale politicii externe si de securitate ale Romaniei.

Incat, dincolo de campania denigratoare dezlantuita de televiziunile trusturilor de presa anti-basesciene, e clar ca, pentru toti alegatorii capabili sa faca abstractie de manipularile mediatice, se pune problema unei optiuni cruciale. La 6 decembrie, alternativa nu va fi Basescu ori Geoana. Ci Romania de maine.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,4953880,00.html