Stiinta

La 2009-11-25 04:02:27, laur a scris:

> A existat in istoria panatului o perioada numita Carbonifer perioada


Carboniferul a fost numit Carbonifer pentru ca straturile ce-l caracterizeaza au
fost descoperite in mine de carbune. Tot asa Devonianul a fost numit Devonian
iar Cambrianul Cambrian dupa numele locurilor in care au fost descoperite
straturile. La fel, omul de Neanderthal a fost descoperit la Neanderthal,
Germania.

Nu in Carbonifer au mincat plantele CO2-ul. La formarea pamintului atmosfera
ii era compusa din azot, metan, amoniac, CO2 (in cantitati abundente) si 0%
(zero la suta!) oxigen. CO2-ul a fost mincat de algele primordiale anaerobice
care l-au transformat in oxigen. Ospatul a durat 4 miliarde de ani din cele 5
miliarde de ani pe care le are pamintul.

Algele alea au mincat CO2-ul asa de bine incit nu a mai ramas prea mare lucru
din el. Astazi atmosfera are 21% oxigen si doar 0.03% CO2. Deabia dupa
devorarea CO2-ul si formarea oxigenului a fost posibila aparitia si evolutia
celorlalte forme de viata. Asta s-a produs intr-o perioada geologica relativ
scurta, in ultimele 500 de milioane de ani. Inclusiv Carboniferul. Prezenta
oxigenului in atmosfera este un fenomen specific pamintului si numai
pamintului; nici o alta planeta nu are oxigen in atmosfera. Concentratia de 21%
este asa de constanta incit se foloseste ca punct etalon pentru calibrarea
aparatelor de masurat oxigenul: "zeroul" il faci circulind azot pur prin aparat,
iar "scala" o faci circulind aer si reglindu-l sa arate 21%.

Pentru perspectiva, sa ne imaginam un stadion cu 10000 de locuri reprezentind
atmosfera. Oxigenul ar avea 2100 de locuri iar azotul 7800 de locuri. CO2-ul, cu
concentratia lui de 0.03%, ar ocupa 3 (trei!) locuri. Pe scala asta teoriile
incalzirii globale atribuie activitatii umane o crestere de 0.005% - adica de o
jumatate de loc pe stadion.

Insa concentratia de oxigen a fost mult mai mare in trecutul geologic recent:
chiar 0.08% (8 locuri pe stadion). Cel mai mult CO2 nu se afla in atmosfera ci
dizolvat in apa oceanelor. Cind temperatura globala creste, oceanele elibereaza
CO2; cind temperatura globala scade, CO2-ul din atmosfera se dizolva inapoi in
apa. Cresterea concentratiei de CO2 este o consecinta, un efect, al incalzirii
globale, nu o cauza.

Cauza incalzirilor si racirilor globale este Soarele. Temperatura globala variaza
in cicluri mai lungi sau mai scurte care se suprapun. Ciclurile scurte, de zeci de
mii de ani, sint determinate de miscarile pamintului (recesie), de variatiile
orbitei pamintului. Ciclurile lungi, de zeci de milioane de ani depind de regiunile
din galaxie pe care le traverseaza sistemul solar. Variatiile decadale, pe care le
notam in timpul vietii noastre ("ehei, ce zapazi erau pe vremea mea!") se
datoreaza activitatii solare.

Dar sa scurtam prelegerile de geologie pina nu incepe publicul sa arunce cu
rosii. Sa trecem la subiectul din articol.

Ce parere ai tu in chestia cu emailurile climatologilor?