Religie

Am imprumutat bani multi cuiva de incredere, bani care erau o parte ai mei, o parte ai soacrei - careia i-am prezentat de la bun inceput situatia si persoana.

Expirand timpul asteptam ca persoana sa ma caute si sa zica ceva. Cu cateva zile intarziere, timp in care am facut micile mele cercetari, s-a aratat cu niste povesti credibile, dar despre care stiam deja ca sunt minciuni. Am avut puternica impresie ca si persoana stia ca eu stiu ca totul este de fapt o inselatorie. Mi-am tinut supararea si enervarea in adancuri, iar discutiile si numeroasele amanari le-am pastrat civilizate si naive. N-am suflat un cuvant de repros, ma prefaceam ca habar n-am.

Aflasem ca prostise pe multi in oras, notar public, farmacista, un baiat de la o mare banca si multi altii. Faptul ca nu i-am aruncat in fata minciunile cred ca au contribuit la putinul respect pe care un infractor (ceva dubios de tot, in care erau implicati si oameni din politie) il poate avea fata de un "fazan".

In tot acest rastimp m-am rugat marelui mucenic Mina, citind acatistul si postind. Aveam urgenta nevoie de bani pentru ca urma sa plec in Canada, era un act conditionat si timpul ma presa grozav. Credinta cat o boaba de mustar mi-a rezolvat necazul, caci persoana a venit acasa la mine si mi-a adus banii scuzandu-se ca din pricina a numeroase incurcaturi a intarziat atat de mult.

Am aflat mai apoi ca am fost singura persoana care si-a recuperat paguba, iar inselatorul a disparut din oras, probabil chiar din tara.

Slavit sa fie Dumnezeu Care lucreaza minuni prin sfintii Sai.