“Un diacon, grec de neam calugarit in Sfantul Munte la Schitul Sfintei Annei: au inceput sa se nevoiasca intru nevointele ceale duhovnicesti, si ale mintii. Insa, nepucand nevointa dupr cum se cadea, nici dupa invataturile sfintilor Parinti, s’au inselat, si s’au imprelestitsau mai bine sa zic s’au indracit. Deci parintii din Schitul Sfintei Annei, sarguindu’se si nevoindu’se mult, si in tot chipul, ca s’al indrepteze: si neputand ispravi nimic: dup ace au vazut ca in zadar se ostenesc, ca el tot mai spre rau mergea, l-au izgonit, iara el esind de acolo s’au dus la Careia si de acolo au trecut in preajma Tarigradului si s’au numit pre sine ca este Hristos si s’au facut lui doisprezece ucenici: si inca din arhiereii Tarigradului. Deci aicea am intrebat eu pre cuviosul, zicand: dar nu-l cunostea ca iaste om inselatoriu? Iara el au raspuns: Frate, poate il si cunostea; dar pentru slava omeneasca, caci era cinstiti de tot norodul Tarigradului: si pentru iubirea de argint, ca le curgea despre toate partile venitu’: nu-l arata nici il descoperea.
……………………………………………………………………………”
(Viata Cuviosului Paisie de la Neamt, Ed. Trinitas, Iasi 1997)
|
08:23, duminica, 7 iulie 2024
