Analize si comentarii

Fara doar si poate, domnul Orascu are perfecta dreptate in tot ceea ce spune in acest editorial. Viata e ciudata si dilematica. Daca nu cadea comunismul, Beligan ar fi ajuns sa fie venerat si medaliat de ,,cuplul" de dictatori analfabeti scirbit, murdarit, minjit, murind in dzgratia generala dar neexprimata direct; iar domnul Orascu, ar fi ajuns o glorie a Europei Libere, respectat de intreaga tara, scirbit de paralizia realitatii, de imoralitatea in care s-a scufundat tara sub comunism, murind in elogiul general dar neexprimat direct. Dumnezeu a impacat, insa, situatia celor doi, asa incit, actualmente, amindoi traiesc in libertate; Beligan mimind normalul si satisfactia unei vieti traite ,,plenar", iar domnul Orascu satisfacut de extraordinara multumire ca a trait sa asiste la moartea comunismului si relevarea imoralitatii jigodiilor.

Ceea ce-i cere domnul Orascu lui Beligan este imposibil de realizat. Dupa 20 de ani de libertate in democratie, Beligan a uitat ca a fost ce a fost, purtindu-se ca si cum nu s-a intimplat nimic inainte de 89. Ca este un artist valoros e de netagaduit; asta, insa, nu-l absolva de imoralitate si oprobiu. Ceva-ceva nu ne lasa sa-l sarbatorim asa cum am fi vrut. Doar pentru ca a facut parte din tineretile noastre nu este de ajuns. Eu unu nu pot sa uit zecile si sutele de mii de secunde de rabdari si de suferinte traite alaturi de acesti clantai, cind traiam cu credinta ca vom muri sufocati simtind ca speranta si Dumnezeu aumurit. Minimum moralia cere o dovada cit de mica din partea celor care au fost lasi cind ar fi trebuit sa aleaga eroismul si sacrificiul exprimindu-si regretul pentru ce au facut. Am fi gasit in noi resurse sa-i intelegem si, eventual, sa-i iertam. Numai ca ei nu sunt capabili sa faca astfel de gesturi. ,,Actori", deh ! ,,Ce sa-i faci ? S-a intimplat sa cada pe noi nevazul; daca n-am fi fost noi, ar fi fost altii; macar noi am fost talentati si am facut figuratie !"

Acum si in viitor vor plati neiertatoarele dileme ale istoriei.

L-am vazut pe Beligan la televizor mai zilele trecute, rinjind si vorbind degajat abia miscind din buze, distant, impozant si triumfator pe o scena peste care se revarsau aplauze; la un moment dat pe scena a fost invitat si Dinica si Marin Moraru. Aplauzele s-au intetit, semn ca publicul avea sa spuna ceva, si a spus. Pentru Beligan scena aceea insemna iesirea prin dos din viata, ier pentru ceilalti doi, o simpla scena din Nepotul lui Rameau ... jucata live ! Demnitatea nu se cistiga prin aplauze ci prin suferinta.

Domnule Orascu, bucurati-va. Meritati.

La 2009-09-12 08:19:00, CALUGARU a scris:

> Fara doar si poate, domnul Orascu are perfecta dreptate in tot ceea ce
> spune in acest editorial. Viata e ciudata si dilematica. Daca nu cadea
> comunismul, Beligan ar fi ajuns sa fie venerat si medaliat de
> ,,cuplul" de dictatori analfabeti scirbit, murdarit, minjit, murind
> in dzgratia generala dar neexprimata direct; iar domnul Orascu, ar fi
> ajuns o glorie a Europei Libere, respectat de intreaga tara, scirbit
> de paralizia realitatii, de imoralitatea in care s-a scufundat tara
> sub comunism, murind in elogiul general dar neexprimat direct.
> Dumnezeu a impacat, insa, situatia celor doi, asa incit, actualmente,
> amindoi traiesc in libertate; Beligan mimind normalul si satisfactia
> unei vieti traite ,,plenar", iar domnul Orascu satisfacut de
> extraordinara multumire ca a trait sa asiste la moartea comunismului
> si relevarea imoralitatii jigodiilor.
>
> Ceea ce-i cere domnul Orascu lui Beligan este imposibil de realizat.
> Dupa 20 de ani de libertate in democratie, Beligan a uitat ca a fost
> ce a fost, purtindu-se ca si cum nu s-a intimplat nimic inainte de
> 89. Ca este un artist valoros e de netagaduit; asta, insa, nu-l
> absolva de imoralitate si oprobiu. Ceva-ceva nu ne lasa sa-l
> sarbatorim asa cum am fi vrut. Doar pentru ca a facut parte din
> tineretile noastre nu este de ajuns. Eu unu nu pot sa uit zecile si
> sutele de mii de secunde de rabdari si de suferinte traite alaturi de
> acesti clantai, cind traiam cu credinta ca vom muri sufocati simtind
> ca speranta si Dumnezeu aumurit. Minimum moralia cere o dovada cit de
> mica din partea celor care au fost lasi cind ar fi trebuit sa aleaga
> eroismul si sacrificiul exprimindu-si regretul pentru ce au facut. Am
> fi gasit in noi resurse sa-i intelegem si, eventual, sa-i iertam.
> Numai ca ei nu sunt capabili sa faca astfel de gesturi. ,,Actori",
> deh ! ,,Ce sa-i faci ? S-a intimplat sa cada pe noi nevazul; daca
> n-am fi fost noi, ar fi fost altii; macar noi am fost talentati si am
> facut figuratie !"
>
> Acum si in viitor vor plati neiertatoarele dileme ale istoriei.
>
> L-am vazut pe Beligan la televizor mai zilele trecute, rinjind si
> vorbind degajat abia miscind din buze, distant, impozant si
> triumfator pe o scena peste care se revarsau aplauze; la un moment
> dat pe scena a fost invitat si Dinica si Marin Moraru. Aplauzele s-au
> intetit, semn ca publicul avea sa spuna ceva, si a spus. Pentru
> Beligan scena aceea insemna iesirea prin dos din viata, ier pentru
> ceilalti doi, o simpla scena din Nepotul lui Rameau ... jucata live !
> Demnitatea nu se cistiga prin aplauze ci prin suferinta.
>
> Domnule Orascu, bucurati-va. Meritati.
>

Imi place sa va citesc comentariile chiar cind nu sunt de acord cu Dvs. Dl Vlasceanu avea si dinsul niste comentarii superbe, din pacate s-a suparat pe noi si ne lasa in plata Domnului.

Ce vreau sa "comentez":

1."Minimum moralia cere o dovada cit de mica din partea celor care au fost lasi cind ar fi trebuit sa aleaga eroismul si sacrificiul exprimindu-si regretul pentru ce au facut."

Acum, stimate Domn, nu suntem in aceiasi situatie? Ma gindesc la tinarul candidat la presedentie, Crin Antonescu. Merita el sau ceilalti votul nostru? Ma gindesc la faptul ca in acest calvar de 20 de ani prin pustiul tranzitiei al poporului roman, atit el cit si ceilalti n-au gasit prilejul de a face vreo fapta de eroism, de a se pune in crucea drumului si a striga: nu, nu, asta nu se poate! I-au lasat pe toti nenorocitii sa-si bata joc de noi, nu tu o greva, nu tu ceva deosebit, sa fie acolo. Nimic! Si acum vin sa le dam votul; pai de ce sa-l dam? Sigur nu vor schimba nimic, nu au forta de a schimba; au comportament de sluga, sa nu supere pe nimeni, pina mai traiesc si ei, acolo.

2. "L-am vazut pe Beligan la televizor mai zilele trecute, rinjind si vorbind degajat abia miscind din buze, distant, impozant si triumfator pe o scena peste care se revarsau aplauze; la un moment dat pe scena a fost invitat si Dinica si Marin Moraru. Aplauzele s-au intetit, semn ca publicul avea sa spuna ceva, si a spus. Pentru Beligan scena aceea insemna iesirea prin dos din viata, ier pentru ceilalti doi, o simpla scena din Nepotul lui Rameau ... jucata live !
Demnitatea nu se cistiga prin aplauze ci prin suferinta."

Beligan, Dinica, Moraru si altii si-au jucat rolurile cu stralucire. Nu se prea pot face diferente de aplauze.

Nici nu mi-l pot imagina pe Moraru inaltind ode cuiva, ma pufneste risul.

In schimb ii vezi maretia in Operatiunea "Monstrul", desi, o tii intru-n hohot.