Editorial

"Catia, mai scriu citeva rinduri si pe urma incerc sa-ti explic cum vine cu iertarea asta morala, a recunoasterii trecutului.. Sau mai bine nu, ca tot nu pricepi stirile din Europa decit cum doresti,.. (adica din ce in ce mai proaste).. ca o persoana de f. multe ori lipsita de noima :( scuze, nu te cunosc)..insa imi ajunge sa-ti citesc postarile.. sau poate cine stie?.. Ma insel ..am citit prea mult astazi poate ( nu, nu pe internet).. Aici intrat putin azi si l-am lasat pe fiul meu sa-si piarda timpul si sa se amuze.. cu generatia lui : )!
Insa! Exista si carti, exista si alte moduri de informare, radio, tv, ..etc..dar cred eu ca o mentalitate nu poate sa fie schimbata asa de usor .. si totul depinde la urma urmei de gradul de civilizatie al unui popor. Mi-ar placea sa cred ca poporul roman a ajuns la gradul iartarii, dar nu uita ce a fost. NU uita ce a fost pt. a NU lasa sa se repete si iarta tot din aceasta cauza.
Matilda"

Aseara citind copiilor din una din cartile mele de capatii din copilarie "Balada unui greier mic" a lui George Topirceanu am dat intimplator de fabula "Bivolul si cotofana" si ti-o redau mai jos. Sint sigura ca firea ta poetica o sa te ajute sa-i patrunzi intelesul si astfel sa intelegi si sensul reconcilierii germano-ruse. Mai mult nu vreau sa comentez.

Bivolul si cotofana

Pe spinarea unui bivol mare , negru , fioros ,
Se plimba o cotofana ;
Cind in sus si cind in jos.
Un catel trecind pe-acolo s-a oprit mirat in loc ;
- Ah ce mare dobitoc !
Nu-l credeam asa de prost
Sa ia-n spate pe oricine…
Ia stai , frate , ca e rost
Sa ma plimbe si pe mine !
Cugetind asa , se trage indarat sa-si faca vint ,
Se piteste la pamant
Si deodata – zdup ! – ii sare
Bivolului in spinare…

Ce s-a intimplat pe urma nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fara veste , bivolul a tresarit ,
Dar i-a fost destul o clipa sa se scuture , si apoi
Sa-l rastoarne ,
Sa-l ia-n coarne
Si cit colo sa-l arunce, ca pe-o zdreanta , in trifoi.
- Ce-ai gindit tu oare javra ? Au , crezu – ai ca
sint mort ?
Cotofana treaca – mearga , pe spinare o suport
Ca ma aparara de muste , de intari si de tauni
Si de alte spurcaciuni…
Pa cind tu potaie proasta , cam ce slujba poti
sa-mi faci ?
Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci
Bivol mare si puternic , ospodar cu greutate ,
Sa te port degeaba-n spate ?…

Am recitit usor amuzat "Omul si rata" care suna cam asa...

Unui om, saracu.. intr-o dimineata
I-a murit o rata.
Bietul om, de ciuda, tare s-antristat,
Cand vazu ca rata-i moarta cu-adevarat.
Dar la scurta vreme, in aceiasi luna...
I-a murit si soacra... tot de moarte buna.
Morala: sa nu pierzi nadejdea, oricea ar fi sa fie,
dupa intristare, vine bucurie.

Prin urmare nu va intristati. Aflati voi care este soacra ! Si... o sa va bucurati... potrivit poetului.

La 2005-05-10 10:27:11, Katty a scris:

> 
>  "Catia, mai scriu citeva rinduri si pe urma incerc sa-ti
> explic cum vine cu iertarea asta morala, a recunoasterii trecutului..
> Sau mai bine nu, ca tot nu pricepi stirile din Europa decit cum
> doresti,.. (adica din ce in ce mai proaste).. ca o persoana de f.
> multe ori lipsita de noima :( scuze, nu te cunosc)..insa imi ajunge
> sa-ti citesc postarile.. sau poate cine stie?.. Ma insel ..am citit
> prea mult astazi poate ( nu, nu pe internet).. Aici intrat putin azi
> si l-am lasat pe fiul meu sa-si piarda timpul si sa se amuze.. cu
> generatia lui : )!
> Insa! Exista si carti, exista si alte moduri de informare, radio, tv,
> ..etc..dar cred eu ca o mentalitate nu poate sa fie schimbata asa de
> usor .. si totul depinde la urma urmei de gradul de civilizatie al
> unui popor. Mi-ar placea sa cred ca poporul roman a ajuns la gradul
> iartarii, dar nu uita ce a fost. NU uita ce a fost pt. a NU lasa sa
> se repete si iarta tot din aceasta cauza.
> Matilda"
> 
>  Aseara citind copiilor din una din cartile mele de capatii din
> copilarie "Balada unui greier mic" a lui George Topirceanu
> am dat intimplator de fabula "Bivolul si cotofana" si ti-o
> redau mai jos. Sint sigura ca firea ta poetica o sa te ajute sa-i
> patrunzi intelesul si astfel sa intelegi si sensul reconcilierii
> germano-ruse. Mai mult nu vreau sa comentez.
> 
> Bivolul si cotofana
> 
> Pe spinarea unui bivol mare , negru , fioros ,
>  Se plimba o cotofana ;
>  Cind in sus si cind in jos.
> Un catel trecind pe-acolo s-a oprit mirat in loc ;
> - Ah ce mare dobitoc !
>  Nu-l credeam asa de prost
>  Sa ia-n spate pe oricine…
>  Ia stai , frate , ca e rost
>  Sa ma plimbe si pe mine !
> Cugetind asa , se trage indarat sa-si faca vint ,
>  Se piteste la pamant
>  Si deodata – zdup ! – ii sare
>  Bivolului in spinare…
> 
> Ce s-a intimplat pe urma nu e greu de-nchipuit.
> Apucat cam fara veste , bivolul a tresarit ,
> Dar i-a fost destul o clipa sa se scuture , si apoi
>  Sa-l rastoarne ,
>  Sa-l ia-n coarne
> Si cit colo sa-l arunce, ca pe-o zdreanta , in trifoi.
> - Ce-ai gindit tu oare javra ? Au , crezu – ai ca
>  sint
> mort ?
> Cotofana treaca – mearga , pe spinare o suport
> Ca ma aparara de muste , de intari si de tauni
>  Si de alte spurcaciuni…
> Pa cind tu potaie proasta , cam ce slujba poti
> 
> sa-mi faci ?
> Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci
> Bivol mare si puternic , ospodar cu greutate ,
>  Sa te port degeaba-n spate ?…
> 
>