Editorial

Orice papa ar fi la cirma, noi tot o sa avem de suferit. Nu suferim fizic, dar dezradacinarea are alte urmari malformaristice(!). Indiferent de cine are sa fie ales, noi mai avem un calvar de urcat. Nu dorim sa deranjam pe nimeni cu asta, dar nici nu putem ramine cu mainile in sin. Avem adepti istorici, cu singe romanesc, dar cu dar omenesc de la Dumnezeu. Suntem nevoiti sa ne organizam in mod ascuns, pentru ca preotii nostrii inca mai sunt mana in mana cu serviciile ce ii sustin si ii controleaza pas cu pas. Avem adepti preoti, care de frica episcopiilor lor, sunt nevoiti sa steie de vorba cu noi in mod ascuns.
LE ESTE FRICA oameni buni!!
Stiu ca este de necrezut, dar inca mai traim in frica. Multa vreme am crezut ca am scapat de beleaua acesta, dar trebuie sa va spun ca vre-o cativa din noi s-au si inbolnavit in mod inexplicabil, altii sunt atacati prin tot felul de metode interesante (virusi pe calculator din generatiile viitoare(!), microfoane minuscule prin locuinte, vecini foarte prietenosi, controale dubioase, rezolvari fulger (!) cu inlesniri in plecarea la munca in strainatate samd.)
Si toate acestea sunt documentate de noi, tocmai pentru a dovedii generatiilor urmatoare de ca si noi, ca si evreii sau alte minoritati, am fost urmariti, controlati si cel putin asimilati. Si de toate astea stia si papa, si are sa stie si urmatorul papa.
Nu ne este frica ca nu o sa avem papa, ci ca nu o sa aibe putere sa ne auda, sa ne apere. Suntem una din turmele cu oile cele mai multe si mai productive, dar nu si cele mai proaste.