Editorial

Sunt un atent cititor al analizelor dumneavoastra domnule Andreescu. Stiu ca va intereseaza sa vedeti parerile celor ce va cittesc si din acest motiv ma adresez dumneavoastra si nu domnului Papahagi. Multe din observatiile pe care le faceti sunt justificate. In Romania multe lucruri se petrec la voia intamplarii si atitudinile oficiale ale Bisericii sunt de cele mai multe ori criticabile. Sunt de acord cu dumneavoastra cand spuneti ca supralicitarea "ortodoxiei" dauneaza chiar acesteia. Sunt de acord ca nu exista o experienta pedagogica si poate ca nici suficienta vointa pentru ca ora de religie sa fie un cadru de formare a oamenilor toleranti. Sunt de acord ca denumirea de catedrala a mantuirii neamuli nu are nimic de-a face cu mesajul pe care construirea unui lacas de cult trebuie sa il aduca unei comunitati. Sunt de acord cand spuneti ca in Romania la ora actuala se incearca o recuperare politica a religiozitatii romanilor: Sunt de acord cu ceea ce spuneati cu o alta ocazie în ceea ce priveste nevoia creerii unui organism neutru din punct de vedere politic in sarcina caruia sa fie data asigurarea neutralitatii Statului in ceea ce priveste viata religioasa. SUNT DE ACORD CA IN ROMANIA AR TREBUI RECUNOSCUT CARACTERUL DE INTERES PUBLIC AL CULTELOR DEJA RECUNOSCUTE, asa cum tot dumneavoastra ati propus. Lucrul pe care il regret in discursul dumneavoastra este lipsa de impartialitate si caracterul categoric anti ortodox. Daca ati renunta putin la patima cu care luptati pentru discreditarea Bisericii ortodoxe, acei preasfinti care sunt mai deschisi la minte si sunt in jur de 40 de episcopi tineri in Sfantul Sobor ar putea sa ia in serios ideile pe care le enuntati, uneori cu multa competenta. Sa stiti ca nimeni nu o sa poata impune tacerea unei biserici majoritare si ca orice stat din lume are o politica aparte pentru biserica majoritara (de voie sau de nevoie: pana si Franta al carui model il invidiati a creat un statut aparte pentru Biserica Catolica, chiar daca nu pe fata facand din legea laicitatii un instrument care profita in primul rand acestei biserici). Ar trebui sa va dati seama ca singura solutie pentru a fi de folos societatii acum cand aceasta incearca sa isi gaseasca drumul in ceea ce priveste solutia de adoptat in privinta raporturilor cu viata religioasa ar fi sa aveti un discurs echilibrat si neutru. Din pacate este foarte evident ca va situati categoric intr-o tabara si din acest punct de vedere pierdeti dreptul de a fi considerat analist neutru a vietii religioase din Romania. vreti sa va identificati ca un rezistant fata de pozitia BO in societate. Deja ati scris sute de pagini (daca nu mii) in acest sens. Am inteles. Acum va rog sa aveti bunavointa de a va elibera de patima si fiti constructiv. Adoptati un discurs neutru in critica BO si va asigur ca vor fi multi care vor intelege ca mai aveti dreptate din cand in cand. p3vlad de pe yahoo

La 2005-03-19 01:53:03, distinsu (:cool:) diplomat ecumenic PVlad a scris:

>>...Din pacate este foarte evident ca va situati categoric intr-o tabara si din acest punct de vedere pierdeti dreptul de a fi considerat analist neutru a vietii religioase din Romania. vreti sa va identificati ca un rezistant fata de pozitia BO in societate

Stimate Domn, dta ai auzit de novissima teory "Actiunea Afirmativa" ? Asta face dl Andreescu (poate fara sa stie ce face). Si bine face.

Iar pentru a se intelege mai bine ce face (in fond) dl Andreescu, atunci cand aparent e contraortodocsilor aborigeni, pro-ungurii indigeni ;) etc., permiteti-mi sa citez mai jos, absolut fara nici o insertie personala, articolul unui eminent student in stiinte politice (sa ma uit, sa nu fi scris drea' altceva :shock: ;)) de la o universitate din Ro despre "actiunea afirmativa"... Aloo, nu voi da (deocamdata) numele studentului, ca sa nu i se urce la cap...:) Dar veti auzi de iel si singuri, nu peste mult timp, va asigur...

______________

Actiunea Afirmativa

In ultimii ani, problema eliminarii discriminarii a devenit extrem de importanta pentru asigurarea unui climat tolerant pentru dezvoltarea multiculturalismului. Grupurile minoritare au obtinut eliminarea oricarei forme de discriminare legala sau formala. Insa decizia de a scoate in afara legii discriminarea lor nu a insemnat si schimbarea starii de fapt in societate. Unele grupuri minoritare au continuat totusi sa ramâna la periferia societatii (de ex., cetatenii de etnie Rroma) de unde cu greu puteau trece de barierele culturale, educationale sau de mentalitate. Cu alte cuvinte, disparitia obstacolelor de ordin juridic nu a dus si la schimbarea statutului social al grupurilor discriminate. In aceste conditii, s-a pus problema initierii unor masuri active de sustinere si de incurajare a acestor grupuri, cu scopul de a le aseza pe picior de egalitate cu restul societatii. Aceste masuri sunt vazute in special ca o compensare a discriminarii din trecut, compensare ce trebuie sa aibe efecte mai vizibile decat simpla pedepsire a discriminarii. Principiul se numeste actiune afirmativa.

Actiunea afirmativa este o politica sociala ce presupune un set de masuri speciale, cum ar fi finantarea unor institutii educative sau a unor locuri in administratie, pâna la introducerea de cote in ocuparea functiilor in stat sau a locurilor in scoli, toate acestea in favoarea unor grupuri sociale dezavantajate. Totodata, actiunea afirmativa poate presupune o gama larga de activitati pe care institutiile publice si private le demareaza voluntar, si care au scopul de a creste diversitatea, echitatea si oportunitatile. Se urmareste astfel crearea unei societati care sa pretuiasca diversitatea si diferentele dintre oameni. Pe scurt, principiul actiunii afirmative inseamna o discriminare pozitiva a grupurilor minoritare, fie cu scopul de a le integra in societate, fie pentru a realiza o egalitate concreta.

Primele masuri de acest gen au fost luate in Statele Unite, tara considerata a fi locul de nastere al actiunii afirmative. Istoria conceptului se reflecta in actele legislative emise de diversele administratii guvernamentale ale SUA. In sensul actual, conceptul de actiune afirmativa a fost folosit pentru prima oara in Ordinul Executiv 11246 al presedintelui L. Johnson, care cerea contractorilor federali sa aplice "actiuni afirmative, pentru a se asigura ca cei ce candideaza pentru un post sunt angajati si apoi tratati fara sa se tina seama de rasa, crezul religios sau originea nationala a candidatilor". Aceste masuri care urmareau asigurarea sanselor egale de angajare au fost luate din dorinta de a obtine ca rezultat egalitatea, ca fapt concret. Organizatiile ce primeau fonduri federale trebuiau sa aibe un plan scris de actiune afirmativa, continând cote de angajare a femeilor si membrilor minoritatilor rasiale, pe baza analizelor fortei de munca si a proportiei acestor minoritati in numarul total al populatiei. Alte reglementari juridice au urmat, in special in directia accesului la educatie, in jurul caruia se concentreaza in prezent majoritatea reglementarilor de actiune afirmativa din SUA. Cerintele de intrare in universitati sunt stabilite pe baza apartenentei la un grup minoritar, fie el rasial, national sau sexual. Tot pe aceste criterii, unii studenti pot primi burse. In general de aceste actiuni beneficiaza membrii populatiei de culoare neagra, latino-americanii si membrii comunitatilor nativ-americane.

In România, masurile de actiune afirmativa au fost reglementate relativ recent, si in mare parte datorita cerintelor UE. Constitutia din 1991 interzicea discriminarea negativa. Cu toate acestea, in decursul timpului, atitudinea statului român s-a schimbat in favoarea ideii de actiune afirmativa. In diferite ocazii, astfel de masuri au fost luate chiar si in absenta unui cadru legislativ explicit.

Conform recensamântului din 2002, in România traiesc 25 de minoritati nationale. Comunitatea maghiara este cea mai mare, (1.431.807 persoane,reprezentand 6.6% din populatie), fiind urmata de comunitatea Rroma, care, conform datelor oficiale, reprezinta 2.5% din populatie (535.140 persoane), raport care este in mod sigur inferior celui real, din mai multe cauze. Unele investigatii sugereaza ca procentul acestei comunitati s-ar ridica chiar la 10% din populatia tarii. Aceste minoritati vorbesc peste 25 de limbi, si impartasesc 15 credinte religioase. Au existat nenumarate cazuri de discriminare, atât de ordin etnic, cât si religios, social sau sexual.

In ultimii ani s-au emis o serie de legi ce urmaresc eliminarea acestor discriminari (Ordonanta 137/2000, Legea 48/2002 ), iar Constitutia din 2003 precizeaza ca "masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinând minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni români". In ciuda acestor masuri, situatia reala a minoritatilor s-a schimbat prea putin. Din acest motiv au inceput sa fie aplicate masuri de actiune afirmativa, in special in cadrul invatamântului de stat.

S-au introdus locuri speciale in scoli pentru copiii apartinând unor minoritati etnice(Rromii, maghiarii si românii din Republica Moldova), s-au editat manuale in limbile lor si s-au creat câteva facilitati care sa permita un acces usor la educatie. Cea care a beneficiat cel mai mult de pe urma unor astfel de masuri, si cea in cadrul careia s-a inregistrat cel mai semnificativ progres a fost minoritatea Rroma.
Aflati la periferia societatii românesti, cetatenii rromi constituie principala prioritate a programelor de reintegrare sociala si culturala. In vremea comunismului, multi rromi au preferat sa isi nege apartenenta, pentru a nu fi discriminati sau pentru a avea acces la pozitii sociale mai inalte. Cu toate acestea, nivelul scazut de trai i-a facut pe multi rromi sa se indrepte spre activitati ilicite, ceea ce a dus la delicventa, lucru ce a contribuit la marginalizarea lor, la justificarea diferitelor stereotipuri negative, si la ostilitatea restului populatiei fata de acest grup. Dupa 1989, rromii au continuat sa fie marginalizati. Pâna in 1996, printre rromi exista cea mai mare rata de analfabetism, lucru ce a determinat autoritatile sa adopte o serie de masuri pentru a creste nivelul de educatie al copiilor rromi. Astfel, ei dispun de clase speciale, locuri distincte la universitati si chiar caravane scolare pentru copiii nomazi. România este, conform unor rapoarte, printre primele tari din Europa la scolarizarea rromilor. Cu toate acestea, in alte domenii, cum ar fi participarea la procesul decizional, lucrurile nu sunt reglementate, desi au existat cereri pentru masuri de actiune afirmativa.



La 2005-03-19 02:30:06, AVP a scris:

> La 2005-03-19 01:53:03, distinsu (:cool:) diplomat ecumenic PVlad a
> scris:
> 
> >>...Din pacate este foarte evident ca va situati categoric intr-o tabara si din acest punct de vedere pierdeti dreptul de a fi considerat analist neutru a vietii religioase din Romania. vreti sa va identificati ca un rezistant fata de pozitia BO in societate
> 
> Stimate Domn, dta ai auzit de novissima teory "Actiunea
> Afirmativa" ? Asta face dl Andreescu (poate fara sa stie ce
> face). Si bine face.

La 2005-03-19 03:05:11, AVP a scris:

Actiunea Afirmativa (2)

Etnicii maghiari beneficiaza de invatamânt in propria limba, cu exceptia cursurilor de gimnaziu privind istoria si geografia tarii. In anumite universitati din tara exista locuri speciale pentru candidatii unguri. Membrii comunitatilor de ciangai, care vorbesc o forma arhaica de maghiara nu au insa aceleasi facilitati. In general, masurile de actiune afirmativa aplicate etnicilor maghiari sunt putine, majoritatea initiativelor lovindu-se de rezistenta grupurilor nationaliste si extremiste care inca mai constituie o problema. Pe de alta parte, exista regiuni ale tarii unde comunitatile maghiare formeaza majoritatea populatiei, si de aceea se considera ca astfel de masuri nu sunt necesare. Pe lânga aceasta, au existat situatii in care candidati români care vorbeau limba maghiara s-au declarat membri ai acestui grup, beneficiind de locurile speciale din universitati. Convietuirea dintre cele doua populatii in anumite zone ale tarii face dificila identificarea membrilor uneia sau alteia.

Un set special de masuri pozitive a fost elaborat pentru tinerii din Republica Moldova care vor sa studieze in România. Astfel, s-au pus la dispozitie 800 de locuri gratuite la licee si 525 de locuri speciale in invatamantul superior. Aceste masuri sunt mult mai populare decât cele care ii avantajeaza pe tinerii maghiari, din cauza ca populatia majoritara in Republica Moldova este considerata a fi de nationalitate româna. In acest caz nu se favorizeaza un alt grup etnic minoritar, ci doar o ramura a majoritatii care vorbeste aceeasi limba cu aceasta, dar care provine dintr-o alta tara.

Femeile nu sunt minoritare in Romania (51% din populatia tarii, 11.11.2233 de persoane in 2002). Cu toate acestea ele continua sa sufere de pe urma discriminarii, in ciuda tuturor masurilor legislative impuse de autoritati. Ratele ridicate ale violentei domestice, ale traficului de fiinte umane si ale somajului in rândurile femeilor indica necesitatea unor masuri compensatorii care sa restabilieasca egalitatea intre sexe. Conform legii 202/2002, institutiile de invatamant si factorii de formare educativa trebuie sa includa "masuri de respectare a principiului egalitatii de sanse si tratament intre femei si barbati"(art.14).Aceeasi lege prevede eliminarea din manualele scolare a tuturor stereotipurilor comportamentale negative referitoare la rolul femeilor in societate (art.15), precum si introducerea unor "masuri stimulative de reprezentare echitabila si echilibrata a femeilor si barbatilor in cadrul autoritatilor decizionale ale partenerilor sociali, cu respectarea criteriilor de competenta" (art.22). Cu toate acestea, realizarile concrete au fost putine, un obstacol greu de trecut dovedindu-se a fi mentalitatea oamenilor, atât a barbatilor, cât si a femeilor. O femeie cu un statut social inalt trezeste deseori suspiciuni, meritele ii sunt puse la indoiala, iar orice incercare de a schimba aceste lucruri se loveste de cliseele si stereotipurile societatii.

Un caz aparte de actiune afirmativa il constituie masurile aplicate revolutionarilor români din 1989. Acestia beneficiaza de o lege speciala, numita "Legea recunostintei", in baza careia obtin o serie de privilegii, cum ar fi indemnizatii lunare, "prioritate in asigurarea unei locuinte", "cumpararea sau inchirierea cu prioritate, fara licitatie, din fondul de stat, a unui spatiu comercial", terenuri, "atribuirea in proprietate, fara plata, a locului de veci", transport gratuit, scutiri de taxe, si asa mai departe. Aceste drepturi au creat o impresie de exces, ducând la scaderea legitimitatii revolutionarilor, care datorita actiunii afirmative au devenit un grup social distinct si contestat de opinia publica. In acest caz se pot observa efectele negative ale exagerarii masurilor de favorizare. Mai mult, acestea nici macar nu vin sa compenseze o discriminare de care a suferit acest grup in trecut (revolutionarii nu au fost mai "discriminati" decât restul societatii române in anii comunismului).

Actiunea afirmativa este un concept care nu a fost scutit de controverse, atât in Occident, cât si in România. Adversarii sai ataca in primul rând ideea discriminarii pozitive ce e implicata in masurile de actiune afirmativa. Orice discriminare, sustin ei, are efecte maligne asupra societatii. Tratamentul preferential, indiferent de scopurile sale, intra in contradictie cu meritocratia. Pe de o parte, se incurajeaza membrii minoritatilor sa-si exploateze propriul sentiment de victimizare, care devine astfel o sursa de putere si privilegii. Rezultatul acestei puteri va fi un grup numeros de asa zise "victime" paranoice, sensibile la orice gest cu tenta discriminatorie. In SUA, acest lucru a devenit deja o realitate, excesele fiind la ordinea zilei. Pe de alta parte, calitatea pe baza careia se face actiunea afirmativa este o inferioritate implicita, ceea ce duce la un sentiment acut de indoiala de sine la unii beneficiari ai acestor masuri. Ei nu isi obtin pozitia pe baza unor merite, ci pe baza apartenentei la un grup inferior din punct de vedere social. Mai mult, membrii majoritatii, care nu au beneficiat de tratament preferential, dezvolta resentimente fata de grupurile favorizate, ceea ce nu face decât sa adânceasca si mai mult clivajele sociale. Actiunea afirmativa fabrica o diversitate artificiala. Exista oricum in toate mediile o tendinta crescânda de a largi accesul minoritatilor, insa grabirea acestui proces este nejustificata, si poate avea chiar efecte negative, datorita resentimentelor, a victimi-zarii si a indoielii de sine ce apar. Eroarea cea mai mare a actiunii afirmative pare a fi accentul pus mai degraba pe scop decât pe mijloace. Realizarea concreta a egalitatii e intr-adevar un deziderat, insa felul in care este el obtinut ridica mereu alte semne de intrebare, da mereu nastere la noi dispute.

Pe lânga acestea, ar mai fi de observat impactul acestor masuri asupra unei societati ca cea româneasca. Nu este usor a vorbi despre discriminare pozitiva in România, caci românii au complexul de a fi fost mereu o populatie discriminata, de rang inferior. Ocupatii straine, "exploatarea claselor superioare", toate acestea au creat un complex de inferioritate in cadrul societatii. Incercarea de a implementa actiuni afirmative prin care alte segmente ale populatiei sa fie favorizate in dauna românilor majoritari este aproape o joaca cu focul. Am vazut deja reticenta populatiei fata de revolutionari si dizgratia in care au cazut acestia, ba mai mult, reactiile iritate ale nationalistilor atunci când vine vorba de noi drepturi ale maghiarilor si rromilor sunt inca alte semnale de alarma. Chestiunea minoritatilor este foarte sensibila, in contextul in care anii de comunism i-au invatat pe români ca sunt toti egali. Acceptarea diversitatii e un pas pe care românii inca nu l-au facut, insa impunerea brusca ei prin masuri de favorizare poate avea consecinte grave.

Prin urmare, e important de stabilit nu doar scopul, ci si mijloacele actiunilor afirmative. Procesul realizarii egalitatii in România trebuie sa tina seama de numerosi factori. In paralel cu stabilirea de noi decizii de favorizare, atât minoritatea cât si majoritatea trebuie educate in spiritul tolerantei.

La 2005-03-19 03:30:20, AVP a scris:

> La 2005-03-19 03:05:11, AVP a scris:
>
> Actiunea Afirmativa (2)
>
> Etnicii maghiari beneficiaza de invatamânt in propria limba, cu
...
> Femeile nu sunt minoritare in Romania (51% din populatia tarii,
> 11.11.2233 de persoane in 2002). Cu toate acestea ele continua sa
> sufere de pe urma discriminarii, in ciuda tuturor masurilor
> legislative impuse de autoritati.

Documentul este interesant.
Este evitata o privire atenta asupra discriminarilor bazate pe sex in cadrul etniilor. Situatia afirmarii sociale si politice a femeilor din cadrul principalelor doua minoritati din Romania, maghiara si rroma, este dezastruoasa. Pentru UDMR, politica este un sport de barbati, asa ca nu a inclus nici o femeie in setul sau de parlamentari, care cuprinde cateva zeci de capete. Mass-media transmite inca imaginea vinderii fetelor de tigani ca pe o chestie exotica, in anul 2005. In curand situatia ar putea exploda la Consiliul Europei, Parlamentul european etc, mai ales ca Romania va adera in curand la UE.
Este remarcabila si pozitia (mai catre anexe si bucatarie) in cadrul documentului, la care este tratata dezvoltarea sociala a femeilor.

Vasile, ai vazut maghiari la ei acasa in Ardeal sau Ungaria sau numai in filmul Attila ???

Cei din Canada NU conteaza ca nu sint acasa.

* * * * * * * *

Vasile Teodorovici a scris:

> La 2005-03-19 03:30:20, AVP a scris:
> 
> > La 2005-03-19 03:05:11, AVP a scris:
> >
> > Actiunea Afirmativa (2)
> >
> > Etnicii maghiari beneficiaza de invatamânt in propria limba, cu
> ...
> > Femeile nu sunt minoritare in Romania (51% din populatia tarii,
> > 11.11.2233 de persoane in 2002). Cu toate acestea ele continua sa
> > sufere de pe urma discriminarii, in ciuda tuturor masurilor
> > legislative impuse de autoritati.
> 
> Documentul este interesant.
> Este evitata o privire atenta asupra discriminarilor bazate pe sex in
> cadrul etniilor. Situatia afirmarii sociale si politice a femeilor
> din cadrul principalelor doua minoritati din Romania, maghiara si
> rroma, este dezastruoasa. Pentru UDMR, politica este un sport de
> barbati, asa ca nu a inclus nici o femeie in setul sau de
> parlamentari, care cuprinde cateva zeci de capete. Mass-media
> transmite inca imaginea vinderii fetelor de tigani ca pe o chestie
> exotica, in anul 2005. In curand situatia ar putea exploda la
> Consiliul Europei, Parlamentul european etc, mai ales ca Romania va
> adera in curand la UE.
> Este remarcabila si pozitia (mai catre anexe si bucatarie) in cadrul
> documentului, la care este tratata dezvoltarea sociala a femeilor.
> 
> 
>