Grairea Ta e simpla, O, Doamne,
dar nu si cea a discipolilor ce vorbesc in numele tau.
Eu inteleg graiul stelelor si tacerea arborilor tai.
Eu stiu ca inima mea ar vrea sa se deschida ca o floare;
stiu ca viata mea s-a adapat la izvoarele unei nezarite fintini.
.............................................................................................................
Ei cunosteau drumul si au mers sa te caute
de-a lungul strimtei carari;
dar eu rataceam foarte departe in noapte,
caci nu cunosteam calea.
Nu eram atit de savant pentru a avea teama de tine in intuneric,
si din acest motiv am intilnit pragul tau din intimplare.
Inteleptii ma respinsera si imi poruncira sa ma intorc,
pentru ca nu urmasem caruia cea ingusta.
Plin de indoieli, am pornit inapoi,
cind tu m-ai retinut cu putere linga tine;
si in fiecare zi furia lor a devenit mai mare. |