Editorial

Dupa parerea mea, este mult mai complicat decat ai expus tu aici. Egoul se naste din momentul proiectiei mentale a fiintei in viitor, cu tot cu dorinte si din momentul producerii amintirilor.

Desigur ca e mult mai complex dar cupla de baza e atractie-repulsie, frica-dragoste daca vrei in crestinism, + sau -, 0 sau 1, e la baza, restul sunt agregate fragmentare. Auto reflexia pana la capat reveleaza ce-am spus mai sus. Budha a copiat-o din Yoga si a sintetizat-o pentru vulg.
Decartes prin faimosul " cogito ergo sum" n-a facut decat sa intareasca clivajul existential al omului occidental. A fost bine, a fost rau ?....nu stiu si nici nu stiu cum ar fi fost altfel, e speculativ sa faci comparatii sau sa introduci logica.

Vu-Dan

La 2005-03-16 01:45:59, enzo a scris:

> Dupa parerea mea, este mult mai complicat decat ai expus tu aici.
> Egoul se naste din momentul proiectiei mentale a fiintei in viitor,
> cu tot cu dorinte si din momentul producerii amintirilor.
> 

Toate sunt exprimari diferite ale aceluiasi aspect.

O exprimare adevarata !!. Bravissimo Enzo !!

Sper ca asta e o relizare curenta a existentei tale si nu ceva citit pe undeva. Daca e numai citit e totusi bine, 30 % sunt asigurate. Asta e adevarul . Asta e salvarea, asta e calea spre inteligenta pura.

Con grazia di Canada




La 2005-03-16 02:16:55, enzo a scris:

> Toate sunt exprimari diferite ale aceluiasi aspect.
> 

La 2005-03-16 02:07:23, Vu-Dan a scris:

> Decartes prin faimosul " cogito ergo sum" n-a facut decat sa
> intareasca clivajul existential al omului occidental. A fost bine, a
> fost rau ?....nu stiu si nici nu stiu cum ar fi fost altfel, e
> speculativ sa faci comparatii sau sa introduci logica.
> 
> Vu-Dan


"Cogito ergo sum" este premiza pe care Descartes si-a bazat o demonstratie a existentei lui Dumnezeu. Demonstratia a expus-o in "Meditatii metafizice", o lucrare scrisa la batrinete, adica, dupa cum Descartes insusi s-a exprimat, la o virsta adecvata unor astfel de preocupari.

In cautarea premizei, Descartes inlatura tot ceea ce ne este dat de simturi ca fiind indoielnic, pe care nu ne putem baza. In categoria asta intra tot ce vedem, auzim, etc. Da si un exemplu foarte frumos despre perceptia culorilor: de exemplu ceea ce vad eu "rosu", tu poate il vezi altfel. "Rosu" este o conventie care ne-a fost transmisa: amindoi numim "rosu" senzatia generata de aceleasi obiecte, pentru ca am fost invatati de mici sa o numim "rosu", dar nu stim (si nu vom putea niciodata sa stim) daca amindoi o "vedem" la fel...

Un alt exemplu: stim cu totii ca unele vise ale noastre sint atit de puternice, incit le simtim aproape ca pe o realitate. Atunci de unde stim ca ceea ce numim realitate nu este un astfel de vis? Si mai da el o sumedenie de alte exemple.

Eliminind aproape totul, Descartes se intreaba: ce mai ramine? ce anume putem afirma ca este adevarat? Si, raspunde el: singurul lucru de care putem fi certi este: "Eu sint", "Eu exist".

Plecind de aici, Descartes incearca sa demonstreze existenta lui Dumnezeu. Nu prea imi mai aduc aminte cum... :-)