Editorial

La 2005-03-10 22:26:37, f.g. a scris:

> O replica adresata d-lui Gabriel Andreescu. Despre “investitia in
> religie”, educatia religioasa, raporturile dintre religie si
> societate.
> 
> 
> Textul complet la
> http://www.antimis.ro/Editoriale/Religiafactoriala.html
> 
> mai jos un fragment:
> 
> Problema influentei factorului religios in societate este pentru multi
> una spinoasa, desi lucrurile ar trebui privite intr-un mod mult mai
> putin crispat. Exista legi care reglementeaza raporturile dintre
> Biserica si Stat. Poate ca nu perfecte, dar in orice caz nu de natura
> sa necesite amendari esentiale. Cu toate acestea, partizanii idelogiei
> laicismului absolut sunt in continuare deranjati de influenta pe care
> o are Biserica in societate, mergand pana la a lansa acuzatii de
> “imperialism religios”. Probabil ca acestor oameni –rupti complet de
> realitatea neamului lor- le-ar surade modelul francez al suprimarii
> oricaror simboluri religioase din institutiile publice. Daca
> francezii invoca traditia lor de peste doua secole de laicism si
> rationalism, impunerea unei asemenea masuri in Romania ar putea
> aminti exclusiv de intunecata epoca a comunismului ateu. E limpede ca
> intr-un regim care garanteaza libertatea constiintei, o asemenea
> restrictie ar fi imposibil de realizat in tara noastra.
> 
>  Daca locul Bisericii ca institutie formala poate fi circumscris cu
> precizie prin legi si reglementari, iradiatia spirituala a Bisericii
> ca Taina atotcuprinzatoare nu poate fi inchisa in asemenea sertare.
> Ea traverseaza toate barierele artificiale si inunda in mod firesc
> intreaga viata sociala. In aceste conditii, cum se poate vorbi la noi
> de o separare absoluta a Bisericii si a statului, atunci cand exista
> un larg consens la nivel national in ceea ce priveste respectul fata
> de religie in general si fata de Biserica majoritara in mod concret?
> Trebuie sa ne simtim deranjati si sa indiguim cu cerbicie aceasta
> evolutie, care nu incalca in fond nici o demarcatie legala? Trebuie
> sa impunem oamenilor cu de-a sila sa nu-si mai manifeste respectul si
> increderea in Biserica?
> 
>  Nu ar fi oare cea mai naturala atitudine din partea tuturor aceea
> de a cauta atingerea unui modus vivendi, a unui echilibru firesc? O
> stare de normalitate bazata in primul rand pe armatura legislativa
> care fixeaza raporturile dintre institutiile Statului si a ecclesiei.
> Dar una care sa nu ignore in mod practic factorul sufletesc,
> imponderabil, imposibil de cuantificat.
> 
>  In realitate nu avem de-a face cu institutii formale, izolate
> intre ele si populate cu roboti impersonali. Societatea este o
> comunitate vie, alcatuita din oameni cu un anumit fond sufletesc,
> impregnat cu anumite valori si traditii care nu pot face obiectul
> unor legiferari sterile. Tocmai aceste traditii sunt cele care ne-au
> definit intotdeauna ca neam si nu constitutiile noastre seculare,
> incepand cu cea de la 1866 si pana la cea “europeana” din 2003 sau
> cele care vor veni de aici inainte. De la aceste permanente care au
> cautat incontinuu sa-si gaseasca un loc si in edificiul social al
> unui stat modern se vor revendica si romanii veacurilor care vor
> veni.
> 
Nu trebuie nimanui sa-i fie teama de religie, ea este un cistig pt. fiecare din noi, ea inseamna adevar si adevarul inseamna libertate clara.
Dumnezeu este lumina,
Matilda