Editorial

Doresc sa transmit tuturor femeilor care semneaza aici pe Forum un gind bun de Pace si chiar daca aciditatea mea a deranjat sau jignit pe careva de aici vreau sa imi exprim regeretul si sa le urez MULTI ANI FERICITI , PACE si ARMONIE IN FAMILII

O mica compunere despre insemnatatea durerii, rabdarii , calitati exceptionale ale partenerei noastre de viata, femeia.

Intr-o zi anume pe fundul unei mari cristaline razele soarelui ajungea cu usurinta pina la algele care se leganau usor in adierea valurilor. Linga o banchiza de nisip argintiu presarat cu caluti de mare jucausi se auzi un scincet. La inceput mai incet apoi din ce in ce mai voluminos.
- " Ah, ma doare, si nimanui nu-i pasa de mine.De ce oare durerea asta asurzitoare? De ce oare toate mi se intimpla numai mie?"
Era o scoica deosebita ascunza dupa o frumoasa planta exotica de mare care se straduia "sa-i tina" companie bietei noastre scoici. In zadar incerca ea sa o mingaie cu bratele sale. Scoica nu prididea cu plinsul. Cu toate astea apa marii incepu sa se incalzeasca usor. Un grup de pestisori aurii se apropie usor de scoica noastra.Cuprins de mila, miscat de scincetele ei acest Golden Fish al Marii Albastre Cristaline se legana usor pe linga scoica plingatoare.
" - Dar ce ai dulce prietena ? De ce versi lacrimi atit de amare? Cine te-a intristat atit de tare? Uite soarele e sus pe cer, nici urma de copii la scalda. Sintem voiosi ca avem o zi atit de calda! "
La care biata scoica suspina usor. Tacu o vreme si prefera sa tina-n taina al ei secret pastrat sub e ei "haina". Si prefera sa murmure ceva, dar lacrimile-i siroiau intr-una.
" - Ei, nu vrei sa vorbesti? Eu vreau doar sa te ajut, ca nu imi place plinsul si tinjeala! Hai spune cine te-antristat caci uite...toti ai mei deja s-au departat.Nu pot singur sa te ajut cumva?De ce nu spui? Te doare asa de tare ?Hai spune odata vremea nu ma lasa sa stau departe de ai mei, de casa. Ma cheama, uite nu vezi ?"
Si scoica noastra prefera sa taca, sa rabde si sa plinga. Avea in ea ceva mai pretios decit un bocet si un vaiet de naframa. Si uite asa trecura zile intr-una si biata scoica se obisnui cu dureroasa-i rana. Gindi in ea:
" Cum as putea eu oare sa spun la orisicine durerea si povara ce-n carne ma farime ? Ce fel de scoica-i aceea ce cirteste si spune tot mereu si oriscui o intilneste? De parca nu as stii durerea s-o suport, in trupul meu firav o perla chiar de port."
In departarea zarii se aud copiii veseli, ei vin la scaldatoare, caci soarele-a trecut de-amiezii arsita dogoare. Si scoica noastra rabda si tace in sudoare. E-atit de multumita de vitejia ei incit durerea surda nicicind nu mai apare. Curioasa foarte insa, se intreba mereu:
" - Dar oare fi-va cineva interesat de-a mea povara? Ma mai intreaba oare acel pescar vinjos cu ce pret greu si mare am stat in ascultare? Sau pofta si dorinta de-a fi cit mai bogat il duce in dorinta si pofta si pacat? Perluta mea de taina, de alb imaculat de ce mi te desparte o mina de barbat? Cu ce adinca rana in mine te-ai format, si nimeni nu stiuta ca mie tu mi-ai dat un sentiment de pace, cu bucurie calda si orisicare lacom venea si ma intreba, tacem in taina mare si...numai lacrimam! Nisipul fire, fire taia in carnea mea si adinca rana mare in mine se forma.Dar uite, sideful sclipitor ma face acum sa uit amarul sdrobitor. Ce mai conteaza oare durerea, zile lungi cind stiu ce bucurie tu PERLA ai s-ajungi."


P.S. Cred ca fiecare dintre noi ne putem asemana cu acesta scoica din poveste. Chiar daca nu intelegem de ce avem necazuri, de ce nu mai e soare si pe "strada mea" necazul si durerea iti va aduce....ceva. E lucru mare sa taci, sa rabzi, sa plingi in taina, nu-i asa? Ei bine sa stiti ca nu e zadarnica stradania de a rabda. As vrea ca aceste rinduri sa le intelegeti pornite din sinceritate.

Cu stima si consideratiune
"Forevarul Eghen"
(un ardelean de bastina)

La 2005-03-08 21:44:10, Forevarul eghen a scris:

"E lucru mare sa taci, sa rabzi, sa plingi in taina, nu-i asa?"

> Cu stima si consideratiune
> "Forevarul Eghen"
> (un ardelean de bastina)


Eu una NU tac, NU rabd si NU plang in taina !!! - prefer sa fac ceva contra sa nu am de exersat aceste legi horibile, "femeie al arab" !!!

Sint libera !!!  si plang de fericire !!!

Olga
ardeleanca/unguroaica/americanca

La 2005-03-08 21:44:10, Forevarul eghen a scris:

> 
> Doresc sa transmit tuturor femeilor care semneaza aici pe Forum un
> gind bun de Pace si chiar daca aciditatea mea a deranjat sau jignit
> pe careva de aici vreau sa imi exprim regeretul si sa le urez MULTI
> ANI FERICITI , PACE si ARMONIE IN FAMILII
> 
> O mica compunere despre insemnatatea durerii, rabdarii , calitati
> exceptionale ale partenerei noastre de viata, femeia.
> 
> Intr-o zi anume pe fundul unei mari cristaline razele soarelui ajungea
> cu usurinta pina la algele care se leganau usor in adierea valurilor.
> Linga o banchiza de nisip argintiu presarat cu caluti de mare jucausi
> se auzi un scincet. La inceput mai incet apoi din ce in ce mai
> voluminos.
> - " Ah, ma doare, si nimanui nu-i pasa de mine.De ce oare durerea
> asta asurzitoare? De ce oare toate mi se intimpla numai mie?"
> Era o scoica deosebita ascunza dupa o frumoasa planta exotica de mare
> care se straduia "sa-i tina" companie bietei noastre
> scoici. In zadar incerca ea sa o mingaie cu bratele sale. Scoica nu
> prididea cu plinsul. Cu toate astea apa marii incepu sa se
> incalzeasca usor. Un grup de pestisori aurii se apropie usor de
> scoica noastra.Cuprins de mila, miscat de scincetele ei acest Golden
> Fish al Marii Albastre Cristaline se legana usor pe linga scoica
> plingatoare.
> " - Dar ce ai dulce prietena ? De ce versi lacrimi atit de amare?
> Cine te-a intristat atit de tare? Uite soarele e sus pe cer, nici urma
> de copii la scalda. Sintem voiosi ca avem o zi atit de calda! "
> La care biata scoica suspina usor. Tacu o vreme si prefera sa tina-n
> taina al ei secret pastrat sub e ei "haina". Si prefera sa
> murmure ceva, dar lacrimile-i siroiau intr-una.
> " - Ei, nu vrei sa vorbesti? Eu vreau doar sa te ajut, ca nu imi
> place plinsul si tinjeala! Hai spune cine te-antristat caci
> uite...toti ai mei deja s-au departat.Nu pot singur sa te ajut
> cumva?De ce nu spui? Te doare asa de tare ?Hai spune odata vremea nu
> ma lasa sa stau departe de ai mei, de casa. Ma cheama, uite nu vezi
> ?"
> Si scoica noastra prefera sa taca, sa rabde si sa plinga. Avea in ea
> ceva mai pretios decit un bocet si un vaiet de naframa. Si uite asa
> trecura zile intr-una si biata scoica se obisnui cu dureroasa-i rana.
> Gindi in ea:
> " Cum as putea eu oare sa spun la orisicine durerea si povara
> ce-n carne ma farime ? Ce fel de scoica-i aceea ce cirteste si spune
> tot mereu si oriscui o intilneste? De parca nu as stii durerea s-o
> suport, in trupul meu firav o perla chiar de port."
> In departarea zarii se aud copiii veseli, ei vin la scaldatoare, caci
> soarele-a trecut de-amiezii arsita dogoare. Si scoica noastra rabda
> si tace in sudoare. E-atit de multumita de vitejia ei incit durerea
> surda nicicind nu mai apare. Curioasa foarte insa, se intreba mereu:
> " - Dar oare fi-va cineva interesat de-a mea povara? Ma mai
> intreaba oare acel pescar vinjos cu ce pret greu si mare am stat in
> ascultare? Sau pofta si dorinta de-a fi cit mai bogat il duce in
> dorinta si pofta si pacat? Perluta mea de taina, de alb imaculat de
> ce mi te desparte o mina de barbat? Cu ce adinca rana in mine te-ai
> format, si nimeni nu stiuta ca mie tu mi-ai dat un sentiment de pace,
> cu bucurie calda si orisicare lacom venea si ma intreba, tacem in
> taina mare si...numai lacrimam! Nisipul fire, fire taia in carnea mea
> si adinca rana mare in mine se forma.Dar uite, sideful sclipitor ma
> face acum sa uit amarul sdrobitor. Ce mai conteaza oare durerea, zile
> lungi cind stiu ce bucurie tu PERLA ai s-ajungi."
> 
> 
> P.S. Cred ca fiecare dintre noi ne putem asemana cu acesta scoica din
> poveste. Chiar daca nu intelegem de ce avem necazuri, de ce nu mai e
> soare si pe "strada mea" necazul si durerea iti va
> aduce....ceva. E lucru mare sa taci, sa rabzi, sa plingi in taina,
> nu-i asa? Ei bine sa stiti ca nu e zadarnica stradania de a rabda. As
> vrea ca aceste rinduri sa le intelegeti pornite din sinceritate.
> 
> Cu stima si consideratiune
> "Forevarul Eghen"
> (un ardelean de bastina)
> 
Forevere, multumesc ! te-am copiat si te iau cu mine !

alias, te-am si pupat

La 2005-03-08 21:58:11, Olga Khan a scris:

> Eu una NU tac, NU rabd si NU plang in taina !!! - prefer sa fac ceva
> contra sa nu am de exersat aceste legi horibile, "femeie al
> arab" !!!
> Sint libera !!!  si plang de fericire !!!
> Olga
> ardeleanca/unguroaica/americanca

No, dragutza, apai spunie-le si alor cucoanie care-or fi "ardeleanca / unguroaica / suedezoaica" au "frantzuzoaica", ce ghine-i sa fie femeia libera !
I-au injurat pe americani, dar au intrebat frantzuzoaicele pe fomeile afgane cum se simt acum ? Fara farashia aia pe fatza, fara sa fie batute cu bita peste capete, numai ca li se vedea calcaiul ?? Si ca nu aveau voie sa mearga la scoala ?
Au vazutara ele in Turcia, acum citeva zile, cum au fost batute femeile in cinstea lui 8 martie ??? ehei...."vorbeste Franta fara gura", ca nu mai ia petrolul pe de-a moaca de la saddam, aia-i freaca pe ei grija !!
Motanul