Actualitate

Am plecat de la ZIUA de aproape doi ani, si din aceasta cauza imi spun parerea nu in articol, ci la rubrica de comentarii. Si aici ma onoreaza sa fiu alaturi de colegii mei, de cei carora nici acum nu le pot spune "fosti colegi". Ei sunt si vor fi colegii si prietenii mei. Am lucrat la acest ziar timp de zece ani, am crescut aici, am ras si am plans si intotdeauna am simtit ca am pe cine ma baza. La ZIUA nu eram simpli colegi, eram prieteni cu care - de multe ori - petreceam mai multe ore decat cu familia. Este greu de explicat in cuvinte atmosfera din acest ziar, este greu de povestit cum barbatii din redactie "pregateau masa" pentru fete de 8 Martie, cum faceam oameni de zapada sau gratare in curte sau cum se strangeau randurile in jurul unuia dintre noi atunci cand ii era greu, este greu de explicat cum puteai sa razi cu lacrimi din cele mai nebune motive si cum imparteam un mar in 5, o merdenea pe sectie si tot asa. Poate cineva, candva, o sa spuna povestea acestui ziar. Merita. Mona