Analize si comentarii

Cele doua episoade: al propunerii retragerii din Irak si al demiterii ministrului Ungureanu sunt indisolubil legate unul de altul - si anume nu numai fiindca au Irakul drept element comun, ci fiindca al doilea este urmarea fireasca a celui dintai, si amandoua se inscriu in efortul partidului liberal de a contracara acapararea de catre presedinte a unor "halci" din ce in ce mai importante din prerogativele guvernului (in cazul de fata, a dreptului constitutional de decizie in materie de politica externa).

Dl Andreescu este de o remarcabila lipsa de obiectivitate si de consecventa in tratarea celor doua cazuri, a caror interconexiune se face ca nu o observa. In episodul propunerii de retragere, liberalii aveau toata dreptatea de partea lor (fie si numai pentru ca Romania era ultima tara europeana, cu exceptia Marii Britanii, care inca nu-si fixase un calendar al retragerii din aventura irakiana a administratiei Bush), dar presedintele, folosind mecanismul dubios al votului din CSAT a reusit sa intoarca situatia in favoarea sa, ba chiar sa si obtina (printr-un denunt penal al unuia din consilierii sai, denunt care s-a dovedit ulterior lipsit de orice fundament) demisia ministrului apararii, vinovat de a fi sustinut pozitia propriului partid. Dl Andreescu gaseste nimerit sa nu abordeze deloc fondul problemei (" Se vor gasi intotdeauna argumente, fie in favoarea, fie impotriva aducerii soldatilor romani acasa. Nu ideea ca atare este problema.") si sa critice, fara a intra in amanunte "modul absolut diletant in care a fost tratat acest caz"; neezitand sa introduca in ecuatia "gafei premierului" afirmatia falsa ca acesta din urma ar fi "sustinut propunerea ministrului apararii", cand in realitate propunerea era o PROPUNERE A PNL SI A PRIMULUI MINISTRU, nicidecum a ministrului sanctionat pentru ca nu si-a tradat colegii de partid si de guvernare.

In cel de al doilea caz, reusita a fost de parea premierului, care, folosind tactica gresita a presedintelui (acuzatia nefondata ca ar fi mintit in privinta neinformarii de catre ministerul de externe, completata cu "ar fi trebuit sa-mi trimita atunci propunerea de revocare a ministrului"), i-a aplicat lui Razvan Ungureanu sanctiunea bine-meritata pentru lipsa de lealitate dovedita cu prilejul votului din CSAT. Dl Andreescu trece sub tacere rolul jucat de Ungureanu in primul episod, ca si continutul declaratiei prezidentiale care i-a provocat de fapt demiterea, pentru a-i face un nou proces premeirului, de data aceasta pornind de la considerente "de fond": "capitalul unui ministru de Externe se castiga in timp" samd. (Ca si cum capitalul acumulat de Ungureanu la Externe ar fi fost cu adevarat pozitiv, ceea ce nu e locul pentru a analiza aici.)

Publicat intr-un moment cand cel pus in vizibila dificultate de propriile gafe este Basescu si nicidecum Tariceanu, articolul acesta pare un clasic exemplu de stangacie in demonstrarea propriei abilitati analitice.

La 2007-02-08 09:22:57, moroianu a scris:

>
> Cele doua episoade: al propunerii retragerii din Irak si al
> demiterii ministrului Ungureanu sunt indisolubil legate unul de altul
> - si anume nu numai fiindca au Irakul drept element comun, ci fiindca
> al doilea este urmarea fireasca a celui dintai, si amandoua se inscriu
> in efortul partidului liberal de a contracara acapararea de catre
> presedinte a unor "halci" din ce in ce mai importante din
> prerogativele guvernului (in cazul de fata, a dreptului constitutional
> de decizie in materie de politica externa).
>
> Dl Andreescu este de o remarcabila lipsa de obiectivitate si de
> consecventa in tratarea celor doua cazuri, a caror interconexiune se
> face ca nu o observa. In episodul propunerii de retragere, liberalii
> aveau toata dreptatea de partea lor (fie si numai pentru ca Romania
> era ultima tara europeana, cu exceptia Marii Britanii, care inca nu-si
> fixase un calendar al retragerii din aventura irakiana a
> administratiei Bush), dar presedintele, folosind mecanismul dubios al
> votului din CSAT a reusit sa intoarca situatia in favoarea sa, ba
> chiar sa si obtina (printr-un denunt penal al unuia din consilierii
> sai, denunt care s-a dovedit ulterior lipsit de orice fundament)
> demisia ministrului apararii, vinovat de a fi sustinut pozitia
> propriului partid. Dl Andreescu gaseste nimerit sa nu abordeze deloc
> fondul problemei (" Se vor gasi intotdeauna argumente, fie in
> favoarea, fie impotriva aducerii soldatilor romani acasa. Nu ideea ca
> atare este problema.") si sa critice, fara a intra in amanunte "modul
> absolut diletant in care a fost tratat acest caz"; neezitand sa
> introduca in ecuatia "gafei premierului" afirmatia falsa ca acesta din
> urma ar fi "sustinut propunerea ministrului apararii", cand in
> realitate propunerea era o PROPUNERE A PNL SI A PRIMULUI MINISTRU,
> nicidecum a ministrului sanctionat pentru ca nu si-a tradat colegii de
> partid si de guvernare.
>
> In cel de al doilea caz, reusita a fost de parea premierului,
> care, folosind tactica gresita a presedintelui (acuzatia nefondata ca
> ar fi mintit in privinta neinformarii de catre ministerul de externe,
> completata cu "ar fi trebuit sa-mi trimita atunci propunerea de
> revocare a ministrului"), i-a aplicat lui Razvan Ungureanu sanctiunea
> bine-meritata pentru lipsa de lealitate dovedita cu prilejul votului
> din CSAT. Dl Andreescu trece sub tacere rolul jucat de Ungureanu in
> primul episod, ca si continutul declaratiei prezidentiale care i-a
> provocat de fapt demiterea, pentru a-i face un nou proces premeirului,
> de data aceasta pornind de la considerente "de fond": "capitalul unui
> ministru de Externe se castiga in timp" samd. (Ca si cum capitalul
> acumulat de Ungureanu la Externe ar fi fost cu adevarat pozitiv, ceea
> ce nu e locul pentru a analiza aici.)
>
> Publicat intr-un moment cand cel pus in vizibila dificultate de
> propriile gafe este Basescu si nicidecum Tariceanu, articolul acesta
> pare un clasic exemplu de stangacie in demonstrarea propriei abilitati
> analitice.
>

Acest comentariu ar merita un $premiu$.

La 2007-02-08 14:10:06, Vasile Teodorovici a scris:
>
> Acest comentariu ar merita un $premiu$.

De ce ma varatzi in $sperietzi$?