Istorii

Ai vazut tu ca atunci cand ai trei ani,povestea cu Mos Craciun itzi pare verosimila iar cand nu mai esti copil,intzelegi ca trebuie sa iei haina si sacul si sa fii Mos Craciunul altei generatzii.
Copilului care era "omenirea" acum doua mii de ani,ii mergeau niste povesti,dar sa ramana "umanitatea" tot la acea varsta in ciuda trecerii atatui amar de vreme,asta e doar o copilarie.
Eu nu-mi propun sa indoctrinez,pt ca nu socot omul un sac in care sa pui niste informatzii,ci il socot un filtru care isi cerne si isi opreste ce ii trebuie (evident,din ce poate).
Eu,judec lucrurile cu mintea mea.Cui argumentele mele ii par plauzibile,ii par iar cui nu,pur si simplu nu le baga in seama.

Religiile orientale sunt "bune pana acolo unde merg", dar nu merg destul de departe.

In Hristos se afla implinirea celor asteptate de catre cei din vechime: Lao Tzu, Confucius, Buddha, Zoroastru, Socrate, Platon si cei ce au scris Vedele. Hristos nu desfiinteaza toate cele aparute inainte ci le aduce la implinire, surpand cele false si inaltand pe cele adevarate in Lumina revelatiei Sale definitive.

Adevarurile din toate vechile religii si filosofii stralucesc in aceasta Lumina, dar nu sunt ele insele Lumina si nu sunt deopotriva cu ea. Vazute cu ochii credintei, ele aduc marturie despre Lumina revelatiei.

II. DUMNEZEUL PERSONAL

Primul pas pe calea spirituala, este contactul cu Realitatea, aflarea unei Realitati mai adanci decat realitatea de fiecare zi ce se schimba atat de iute, piere fara sa lase nimic in urma si nu aduce sufletului o fericire statornica.

Al doilea pas este cunoasterea acelei realitati ca persoana.

Intuneric, neant fara sfarsit, existenta in afara spatiului si timpului, acolo unde totul este Acum iar timpul nu are sens. Acela exista dincolo de toate, dedesubtul tuturor lucrurilor, sau poate ar fi mai bine sa spunem deasupra tuturor lucrurilor, caci atunci cand l-am zarit am zarit si nenumarate forme si fiinte urcand catre el ca niste sageti de lumina, intinzandu-se, cautandu-L pe Acela cu toata fiinta lor.
Insa era clar ca acestui intuneric sau neant nu-i pasa! In el salasluia totala indiferenta, totala impersonalitate.

Am avut aceasta experienta pe cand practicam meditatia zen. Pana si astazi o socotesc a fi fost o experienta reala, o intrezarire a eternitatii. Problema mea nu era aceasta intrezarire, ci interpretarea pe care i-am dat-o; caci pe atunci credeam ca ceea ce vazusem era Dumnezeu. Ce oare altceva putea sa fie o astfel de eternitate existand in mod transcendent, dincolo de tot ce fiinteaza?
***********

Daca vrei sa citesti mai departe (o alta experienta a eternitatii descrisa de un tanar care lua LSD si chiar un mare parinte, fost yoghin) mergi la:

http://biserica.org/Publicatii/2000/NoVII/04_index.html

si cobori pe pagina jos de tot la capitolul II Dumnezeul Personal
de unde am scos eu citatele.

PS important:
Acel mare parinte (un intelectual rus refugiat in Franta, pictor abstract si practicant al meditatiei transcendentale) arata distinctia intre lumina mintii (a intelectului pur sau a purei constiinte) si Lumina Necreata a Dumnezeirii - ambele traite de catre el in mod nemijlocit.

Sanatate si bucurie.