Este clar ca orice aplicatie care trimite si primeste date se foloseste de un anumit format al datelor (nivelul 6 OSI - PRESENTATION). Datele sunt structurate intr-un anumit fel, criptate intr-un anumit fel, etc.
Atnci cand MS creaza un anumit format in care sa se comunice si interpreteze datele ce circula in retea, este clar ca ori foloseste un format deja standardizat, ori este reticent in a pune la dispozitie respectivul format din mii si mii de motive dintre care se pot enumera:
- securitatea (nu stii ce format, nu ai cum sa il ataci, mai ales daca este criptat)
- eficienta (folosirea unor codari poate crea pachete de date de dimensiuni mai mici rezultand intr-o mai mare viteza "aparenta" pe retea)
- interoperabilitatea cu aplicatii MS ce contin formate patentate
CE solicita un lucru simplu: ca MS sa isi deschida larg portile catre aplicatii, adica sa prezinte in detaliu modul in care datele sunt formatate si prelucrate. Evident ca nu solicita modul intern de functionare a aplicatiei, ci definirea precisa a interfetelor.
Partea proasta este ca multi programatori incearca sa isi creeze aplicatii ce conlucreaza cu ale MS prin "ghicirea" pas cu pas a interfetelor MS, lucru definit ca reverse engineering si strict interzis prin licenta MS.
Asadar, de fapt cand incerci sa faci o aplicatie client / server sa conlucreze cu un produs MS, incalci de fapt dreptul de folosinta al respectivului produs MS.
Concluzia: Linux Rulz ! |
00:28, vineri, 5 iulie 2024
