Editorial

Tot in 82 ,dar mai inainte de Pasti,ma imprietenisem cu securistul de la vila din Azuga a lu nea Nicu.
Trebuie sa itzi zic,ca o lume a ghioceilor motzatzi,nu am vazut niciodata pana atunci,desi toata copilaria mea,capra familiala dadu-se zapada la o parte incercand sa gaseasca firul ierbii.
Nu sunt,si n-am fost persoana sus-pusa,asa ca imprietenirea mea cu acel tanar(cred ca avea vreo 25 de ani,n-o pune pe lt motiv decat acela ca stiam sa vorbesc de asa natura ca puteam sa ma imprietenesc si cu dracu daca vroiam,si niciodata cu vreun gand reprobabil.
Aveam pe vremea aia,vreo 23 de ani,o pereche de raiatzi negri si o pereche de adidasi de statea matza-n coada,eram un artist in fotbal si in fete.

Aveam un bun prieten,si "securistul" ne invitase pe amandoi.Noi,treceam zilnic pe langa vila,si aveam treaba si prin preajma.Nu era nimeni altcineva,decat baiatul asta,si o femeie de serviciu.
Dar,mi-a fost frica.Radeam cu prietenul meu:"Mai,daca ne-nbatam si ne-mpusca asta,cine dracu mai stie de noi?"ziceam noi,cu toate ca omul se chinuise sa ne dea asigurari ca se plictiseste singur,si,ca de ne ducem,nu duce lipsa de nimic,asa ca sa nu ne obosim cu cumparatul(eram arondatzi la o cabana a padurii,de unde cumparam(cu cartela)lucruri pe care nu le puteam cumpara din lumea reala.
Pe vremea aia,fumam.Fumam BT.Pt asta,urcam,cand nu mai aveam tzigari,din Busteni,la "Babele".Cu 10 lei,imi cumparam 4 pachete,luam in piept niste aer de Carpatzi,si plecam cu telecabina,inapoi,la tzara.
Doamne,ce miros de brad,dimineatza cand ma sculam pe la 9,si cand intinzandu-mi oasele ochii mi se sprijineau pe crucea de la Caraiman.
Daca ma apuc sa povestesc Romania,il arunci pe Vlahutza,sau pe Negri,la gunoi.