Autonomia secuiasca se afla inca in faza sa de adolescenta hormonala: adica ea exista doar in mintea si inima unor secui rebeli care incearca sa iasa din carapacea strimta a minoritarului frustrat si sa (re)devina oameni cu o identitate etnica completa si libera, conforma cu traditiile istorice proprii si nu in ultima instanta conforma cu temperamentul colectiv secuiesc.
Desigur in aceasta faza hormonala redescoperirea si declararea identitatii si libertatii etnice este facuta ostentativ, cu multe gesturi simbolice inutile si cu o oarecare agresivitate fata de romani considerati "venetici", deci priviti cu o oarecare ostilitate, din fericire, si ea mai mult declarativa.
Ramine de vazut in ce directie va progresa ideea, deocamdata naiva si romantica, a autonomiei:
1. fie ramine in stadiul de adolescenta eterna, fara sa capete consistenta politica reala, continuind sa existe la un nivel declarativ si manifestindu-se sub forma unor reuniuni si festivaluri periodice
2. fie devine o miscare politica reala care, speculind legislatia UE care nu recomanda dar nici NU interzice autonomiile locale, va reusi in 10-15 ani sa obtina una din numeroasele forme de autonomie existente in UE. |