D-le Hossu, ati "comis-o" din nou, interpretati cam straniu istori, si
in buna traditie, evident nu sunteti departe nici de jocul de glezne
cind vine vorba de "comportamentul" maghiarimii.
Este adevarat, regii nostrii, Geza al II-lea (1141-1461) invita primii
colonisti "omnes Flandrenses" (in special datorita expansiunii
Imperiului Bizantin, si ca sa nu lasam loc interpretarilor istorice,
colonizarea s-a facut, dupa Andreanum, pe teritorii numite in
document ca fiind deserta). Diploma lui Andrei al II-lea in 1224 le
acorda libertati mari, autonomie largita celor 7 scaune sasesti sub
conducerea unui conducator (conte, Graf sau gereb) numit la
inceput de rege. (Cam tot aceasta este si perioada in care
Ardealul devine cu adevarat multietnic, perioada in care si primii
pastori migratori romani, sau valahi, cum isi spuneau pe atunci, isi
fac aparitia in zona Ardealului, ei fiind prima data mentionati intr-un
document din 1202.)
Sasii plateau o taxa de 500 marci anual, in caz de razboi se
prezentau cu 500 soldati, ulterior aceasta obligatie fiind cumparata
cu bani. Ca membrii cu drepturi depline (Unio Trio Nationum) in
Sfatul Tarii (Dieta), fiind considerati "membrum sacrae coronae".
Din 1486 reprezinta o unitate politica deplina, Universitas
Saxorum. Rolul lor de "civilizare" (provenind din Occidentul mai
dezvoltat) era cu atit mai important dupa ce invazia tatareasca la
mijlocul sec. XIII a pustiit tara, o mare parte din localitatile
maghiare fiind rase de pe suprafata pamintului (ex. Tara Birsei,
Tara Fagarasului, si nu numai). Locul pustiit, ramas fara oameni,
nu avea nicio valoare. Asa ca, aici sasii au avut un rol covarsitor.
(O mare parte din zonele distruse ulterior au fost ocupate de
romani, dar ei, de ce se ne ascundem dupa caciula, nu prea au
luat ca model sasii, asa cum sustineti Dvs. Diferentele dintre o
localitate saseasca, ungureasca pe de o parte, si una "echte"
romaneasca sunt vizibile si astazi. Si mai sunt si alte exemple.)
Ulterior, nu putem decit sa laudam intelepciunea regilor maghiari
de a aduce sasi in Transilvania in incercare de a ridica regatul si
prin aceasta metoda la "standardele occidentale". Colonizari
nemtesti au existat si in secolele urmatoare.
Evident, frictiuni intre maghiari si sasi (dar si intre sasi si romani -
sa recunoastem, d-le) au existat, de ex. cu cavalerii teutoni, ulterior
poate si faptului ca unii lideri maghiari din cind in cind au incercat
sa le restringa din privilegii. Prin Diploma Leopoldina Ardealul
ajunge parte integranta al Imperiului Habsburgic, evident, si
atitudinea sasilor se schimba, devenind mina intinsa a Vienei. Iosif
al II-lea in 1785 insa le sterge toate privilegiile primite de la regele
Andrei al II-lea, prin asta le dispare autonomia multiseculara,
devenind una din minoritatile nationale ale tarii.
Este adevarat ca sasii au sprijinit actul din 1918, drept rasplata s-
au ales si ei cu "beneficiile" politicii de asimilare si romanizare
fortata, importanta si rolul lor in societate scazind treptat,
nenorocirea lor culminand cu traficul uman al perioadei comuniste.
(Asa ca nu va mai plingeti de "comportamentul umilitor al
maghiarilor", ca sasii, cu bine, cu rau, dar au cam prosperat vreo 800-850 de ani pe
aici, si nu din cauza lor au ajuns cum au ajuns, azi. Infierati, dom-
le, politica altora, ca e mai apropape de adevar.)
Si asa, un gest multisecular intelept si nobil maghiar, a fost facut
praf, fara pic de jena in fata lumii, de "noua ordine" balcanico-
orientala intr-un colt de tara, care, parte fiind al unui mare regat,
ulterior, imperiu central-european, apartinuse prin cultura si
civilizatie ei, Occidentului.
|
10:56, miercuri, 3 iulie 2024
