Analize si comentarii

Sa va spun citi ani a fost Plesu membru de partid (daca numai asta ar fi problema): din 1968 (cind avea 18 ani !) pina in 1983 cind a fost dat afara pe nedrept din PCR pt participarea la Meditatia Transcendentala. Deci, la aceeasi virsta cu Isus a fost transformat din membru de partid in martir al comunismului intr-o singura zi si Europa Libera l-a declarat prompt “cel mai mare filosof al artei din Romania” (chit ca filosofi ai artei in Romania nu prea sint de gasit, din care putea reiesi unul mai mic si altul mai mare). Patimile sale au devenit la schimbarea regimului un capital politic inestimabil - ocuparea posturilor de ministru erau deja o consecinta logica si necesara. Pina astazi numele sau inseamna: fosta victima, intelectual, disident, luptator pt libertate; personalitatea cea mai populara a culturii in Romania. Asta in lipsa altora, intelectuali de veritabila valoare care sa iasa la lumina reflectoarelor si mai ales datorita aurei cistigate prin jocul hazardului in 1983. Daca incidentul cu Meditatia Transcendentala nu ar fi avut loc Plesu ar fi fost membru PCR pina in 1989. Daca regimul comunist nu ar fi cazut in 1989 Plesu ar fi fost membru PCR pina astazi insa ar fi fost mult mai putin cunoscut publicului larg si nu ar fi aparut la televiziune. La fel si daca demersurile sale disperate de atunci de a fi reabilitat si reprimit in partid pe care le-a facut la Ceausescu si chiar pe linga Adrian Paunescu si-ar fi atins tinta. Insa destinul a dorit, ca pe Forrest Gump, sa-l poarte unde l-a purtat. De aceea avem astazi intre noi un Pavarotti al culturii, venerat si omniprezent, gata sa-si dea cu parerea in orice domeniu si oricind. Insa un Pavarotii care nu cinta, un filosof care nu gindeste; un declamator deghizat in filosof spunind cu patos cuvinte dar niciodata idei(ca si cum filosofia ar fi egala cu a bate cimpii), opera lui Plesua este vorbirea in sine; vorbirea in gol este cu atit mai apreciata, cartile vide sint cu atit mai intelectuale, el ascultatorul este cel care are o problema, nimicul il tine la respect. Nimeni nu mai poate striga astazi regele este gol, piedestalul este mult prea inalt; poate ca cu trecerea timpului bunului simt romanesc ii va pute la un moment dat si isi va aminti de betia de cuvinte, despre impostura si alte multe lucruri, pe care le cunoastem deja din traditia epocilor noastre de tranzitie.