Analize si comentarii

Totusi, abia in ultimii ani, unii autori, in special Theodor Codreanu, sugereaza ca prezenta lui Eminescu la CAPSA ar avea cu totul alt scop:

“Banuind ca nu e in regula, Eminescu nu s-a dus la “Carpatii” direct. A tras la CAPSA, unde spera sa intalneasca alti confrati carora sa le aduca la cunostinta cele ce faceau in acea zi guvernul si curtea regala.”(Theodor Codreanu , “Dubla sacrificare a lui Eminescu“, Ed. Serafimus, Brasov, 1999, p.125). Autorul se apropie foarte mult de adevar, dar numeste doar una dintre tintele demersului lui Eminescu si anume - Curtea Regala.

Asadar, la CAPSA Eminescu il intalneste pe Grigore Ventura, impreuna cu care are o discutie aprinsa. Se creeaza o agitatie de nedescris. Este ceea ce vrea, de fapt, insusi Eminescu.

Momentul culminant este atins prin exclamatia, atribuita de Ventura protestatarului: “Si la toate acestea nu este decat un leac: sa impusc pe rege” . Apoi, Gr. Ventura ii propune sa mearga la Cotroceni, dar ajungand acolo, nu este primit de Rege, astfel incat, acelasi Grigore Ventura ii sugereaza lui Eminescu sa faca o escala la baia Mitrashewski. De ce aici? Simplu ! In planul arestarii fara incidente a lui Eminescu, baia publica era singurul loc in care acesta era nevoit sa intre fara a avea asupra sa arma de aparare. Banuim ca Poetul a fost incuiat, pentru a fi sigur ca nu va pleca mai devreme de venirea celor ce urmau sa-l imobilizeze. Altfel, in oricare alt loc, cine stie ce s-ar fi putut intampla, daca Poetul ar fi opus rezistenta.

Apoi, Ventura il paraseste. Anunta imediat Politia ca trebuie sa ridice un “nebun”. Ii informeaza pe Secaseanu si Ocaseanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc imediat la locul respectiv.

Acestia stau de vorba cu Poetul, care, oribila crima, lasase apa fierbinte sa curga siroaie.

In ce tara din lume, pentru risipa de apa trebuie sa arestezi un ziarist? Pentru ce motiv legal, daca nu pentru unul secret, Politia inventariaza bunurile personale si perchezitioneaza domiciliul unui ziarist, rasfoind carti si manuscrise, care sunt apoi sigilate ?

Procesul Verbal intocmit cu aceasta ocazie este relevant, demonstrand ca actiunile Poetului sunt urmarite pas cu pas, cautandu-se dovezi incriminatoare privind un eventual document scris, care sa-l acuze pe Eminescu de cine stie ce complot. Nu era o noutate, mai ales ca el mai avusese de-a face cu autoritatile romane (judiciare, in primul rand) dar si cu serviciile de informatii straine.

Membru al catorva organizatii cu caracter subversiv si antidinastic din Bucuresti ( cum era “Romanismul”, organizatie care repudia aducerea lui Carol I in tara, unde Eminescu figureaza ca membru cotizant inca din 1869, sau “Orientul”) dar si din Viena ( “Romania” si “Societatea Literarie si Sciintifica”, unificate mai apoi sub numele de “Romania Juna”, organizatoarea sarbatorilor studentesti de la Putna, din 1871) Eminescu este considerat un dizident periculos.

De altfel, la data de 14 martie 1876, cand Eminescu tine la Iasi o prelegere intitulata “Influenta austriaca asupra romanilor din Principate”, acest fapt este semnalat prompt in raportul lui Hans Wenzl, consulul austriac din Iasi, care il informa pe contele Iulius von Andrassy, ministru de externe la Viena, asupra continutului de idei al acestei comunicari. Mai mult, diplomatul traduce in limba germana textul studiului, publicat intre timp in “Curierul de Iassi”, si-l trimite in anexa pe langa amintitul raport. Acest moment indica faptul ca Eminescu intra in atentia agentilor serviciilor secrete austro-ungare.

Se afirma ca urmarirea lui Mihai Eminescu de catre agentii secreti ai puterilor straine a inceput inca din anul 1876, printr-un agent evreu F. Lachman, aflat in solda Ambasadei Austriei de la Bucuresti.

La 7 iunie 1882, deci cu un an inainte ca Eminescu sa fie anihilat, ambasadorul austriac la Bucuresti, baronul Mayer, transmitea un raport secret despre Eminescu, urmarit pentru activitatea sa de la “Societatea Carpatii” si banuit de uneltire impotriva Imperiului, in vederea unirii Transilvaniei cu tara mama:

“Societatea Carpatii a tinut in 4 ale lunii in curs o intrunire publica cu un sens secret. Dintr-o sursa sigura, am fost informat despre aceasta intrunire. . . S-a stabilit ca lupta impotriva Austro-Ungariei sa fie continuata… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenta. Eminescu, redactor principal la Timpul, a facut propunerea ca studentii transilvaneni de nationalitate romana, care frecventeaza institutiile de invatamant din Romania pentru a se instrui, sa fie pusi sa actioneze in timpul vacantei in locurile natale pentru a orienta opinia publica in directia unei Dacii Mari.”

Societatea “Carpatii”, infiintata la inceputul anului 1882, tot la 24 Ianuarie, ca si “Romanismul” (a se intelege prin aceasta si conotatiile republicane) avea totodata caracter iredentist impotriva Imperiului Austro-Ungar. Ea numara multi membri, in toata tara: studenti, gazetari, comercianti, indeosebi transilvaneni. Atras de prietenii sai ardeleni, cativa dintre ei colegi de gazetarie - Slavici, Teodor Nica, G. Ocasanu, G. Sacasanu, N. Oncu, N. Droc-Barcianu, A.Ciurcu, Corneanu si altii -, Eminescu se inscrie de indata in aceasta organizatie conspirativa. Dintre toti, cel mai apropiat era Simtion, cu care se vizita zilnic la “Timpul” si care il imprumuta cu bani.