Eveniment

sa zicem cutare tara are o productie de 1000$ . 1.banca emite bancnote reprezentand aceasta suma.
cum a aparut criza? creditele... banca a dat un credit 1000$ pe 20 de ani. se face un calcul si banca va avea peste 20 de ani 20000$, dar nu, ei au emis acum valoarea asta fiind siguri ca treaba va merge bine timp de 20 de ani(ceea ce e aberant). treaba n-a mers(normal, p'asta mizau), banii nu mai vin(nema productie) dar banii iaca sunt pe piata, fie ei elecronici sau tipariti, fara acoperire in productia reala. Logic ar trebui sa apara inflatia, dar ea este mascata de cumpararea masiva de $ de catre china, rusia si alte tari cu smecheri la conducere si cetateni fraieri, insa treaba nu merge la infinit. Cum se recrediteaza aceasta situatie.... pai cum a facut onor guv roman..a luat credit 20 mld euroi si le-a dat banii inapoi, tot lor, creditorilor... ei au iesit basma curata, noi ramanem cu datoria, care va fi platita din taxe si impozitele luate din banii nostri pana la varsta pensionarii, adicalea 70 de ani. ma refer la astia din productie ca meletarii saracii, ies normal, la 45... asa a investit G20 trilioanele alea... din banii nostri pe care ii vom produce in urmatorii 20 de ani.. noi, fraierii astia-s sponsorii, munca noastra practic furata.

La 2009-04-04 13:55:53, alex dalaion a scris:

> sa zicem cutare tara are o productie de 1000$ . 1.banca emite bancnote
> reprezentand aceasta suma.
> cum a aparut criza? creditele... banca a dat un credit 1000$ pe 20 de
> ani. se face un calcul si banca va avea peste 20 de ani 20000$, dar
> nu, ei au emis acum valoarea asta fiind siguri ca treaba va merge
> bine timp de 20 de ani(ceea ce e aberant). treaba n-a mers(normal,
> p'asta mizau), banii nu mai vin(nema productie) dar banii iaca sunt
> pe piata, fie ei elecronici sau tipariti, fara acoperire in productia
> reala. Logic ar trebui sa apara inflatia, dar ea este mascata de
> cumpararea masiva de $ de catre china, rusia si alte tari cu smecheri
> la conducere si cetateni fraieri, insa treaba nu merge la infinit. Cum
> se recrediteaza aceasta situatie.... pai cum a facut onor guv roman..a
> luat credit 20 mld euroi si le-a dat banii inapoi, tot lor,
> creditorilor... ei au iesit basma curata, noi ramanem cu datoria,
> care va fi platita din taxe si impozitele luate din banii nostri pana
> la varsta pensionarii, adicalea 70 de ani. ma refer la astia din
> productie ca meletarii saracii, ies normal, la 45... asa a investit
> G20 trilioanele alea... din banii nostri pe care ii vom produce in
> urmatorii 20 de ani.. noi, fraierii astia-s sponsorii, munca noastra
> practic furata.
>


Mai vin de acasa. Multumesc si tie si Bizon.
Dar ma intreb, ca la filozofie, de ce suntem obligati satraim in lumea asta de rahat. Ce rost mai au drepturile omului, pomului, genomului, pogromului...lalala... cind noi suntem pe veci albine lucratoare intr'un stup, niciodata trintori (cam 0,01%) care sa manince si sa se..., sortite la truda si vise. Ma intreb, ce rost mai au teoriile filozofice cind lumea e o lume a altora?

Egalitatea in drepturi, libertatea, fraternitatea si alte stupizenii sunt niste truisme. Ce lume e asta? Ce societate umana e asta?

Si atunci, singura solutie e lumea lui Isac Asimov cind robotii sa lucreze pentru noi.

Sau ca in cartea lui Zeccharia Sitkin, unde pentru binele puscariasilor din zona Africii de Sud, adusi de extraterestri, s'a creat omul, dupa chipul si asemanarea lor, sa munceasca in locul lor.

Concluzia, nimeni, niciodata nu va fi bogat, decit daca i se da voie. Altfel moare in mizerie.

Am citit o carte sau am vazut un film, nu mai tin minte, despre un oras unde toate erau in regula, viata curgea egala cu ea insasi, era in fiecare zi aceeasi data, asta era lumea lor si in afara lui stiau ca nu mai e nimic. Nu aveau voie sa iasa. Si totusi, doi indivizi se strecoara, ies din oras si merg ceva km unde pamintul acesta solid se termina pur si implu, ca tablia unei mese, care se termina brusc si incepea eternul cosmos, cu imensitatea lui, cu stele si galaxii. O lume programata, vie, cu o secventa zilnica, repetata la infinit, ca o placa de patefon.

Cam astia suntem noi, indiferent de mileniul in care ne aflam. Albine intr'un stup, fara a sti care e scopul muncii lor la soarta omenirii, sau mai bine zis, ce e aceea munca, sau de ce trebuie sa muncesti, sau cum trebuie definita cu adevarat munca. Si de ce munca sa fie, hilar, calea de a obtine bani, care inseamna sa nu mori de foame? Se vede ca banii sunt enorm de multi, ai altora, iar tu iti dai viata sa iei de la ei cit iti dau, ca sa fii umilul unei filozofii straine de orice drept clamat dar niciodata real.

La 2009-04-04 17:16:21, gheorghe vlasceanu a scris:


> Mai vin de acasa. Multumesc si tie si Bizon.
> Dar ma intreb, ca la filozofie, de ce suntem obligati satraim in
> lumea asta de rahat. Ce rost mai au drepturile omului, pomului,
> genomului, pogromului...lalala... cind noi suntem pe veci albine
> lucratoare intr'un stup, niciodata trintori (cam 0,01%) care sa
> manince si sa se..., sortite la truda si vise. Ma intreb, ce rost mai
> au teoriile filozofice cind lumea e o lume a altora?
>
> Egalitatea in drepturi, libertatea, fraternitatea si alte stupizenii
> sunt niste truisme. Ce lume e asta? Ce societate umana e asta?
>
> Si atunci, singura solutie e lumea lui Isac Asimov cind robotii sa
> lucreze pentru noi.
>
> Sau ca in cartea lui Zeccharia Sitkin, unde pentru binele
> puscariasilor din zona Africii de Sud, adusi de extraterestri, s'a
> creat omul, dupa chipul si asemanarea lor, sa munceasca in locul lor.
>
>
> Concluzia, nimeni, niciodata nu va fi bogat, decit daca i se da voie.
> Altfel moare in mizerie.
>
> Am citit o carte sau am vazut un film, nu mai tin minte, despre un
> oras unde toate erau in regula, viata curgea egala cu ea insasi, era
> in fiecare zi aceeasi data, asta era lumea lor si in afara lui stiau
> ca nu mai e nimic. Nu aveau voie sa iasa. Si totusi, doi indivizi se
> strecoara, ies din oras si merg ceva km unde pamintul acesta solid se
> termina pur si implu, ca tablia unei mese, care se termina brusc si
> incepea eternul cosmos, cu imensitatea lui, cu stele si galaxii. O
> lume programata, vie, cu o secventa zilnica, repetata la infinit, ca
> o placa de patefon.
>
> Cam astia suntem noi, indiferent de mileniul in care ne aflam. Albine
> intr'un stup, fara a sti care e scopul muncii lor la soarta omenirii,
> sau mai bine zis, ce e aceea munca, sau de ce trebuie sa muncesti, sau
> cum trebuie definita cu adevarat munca. Si de ce munca sa fie, hilar,
> calea de a obtine bani, care inseamna sa nu mori de foame? Se vede ca
> banii sunt enorm de multi, ai altora, iar tu iti dai viata sa iei de
> la ei cit iti dau, ca sa fii umilul unei filozofii straine de orice
> drept clamat dar niciodata real.
>
------------------------------------------------------------------------------------------

Nu dispera frate Gheorghe, ce-i al nostru e pus de-o parte... cred ca stii cum a scapat Mihai cel Mare(Viteazu') Tara Romaneasca de datorii....

La 2009-04-04 17:16:21, gheorghe vlasceanu a scris:

> Am citit o carte sau am vazut un film, nu mai tin minte, despre un
> oras unde toate erau in regula, viata curgea egala cu ea insasi, era
> in fiecare zi aceeasi data, asta era lumea lor si in afara lui stiau
> ca nu mai e nimic. Nu aveau voie sa iasa. Si totusi, doi indivizi se
> strecoara, ies din oras si merg ceva km unde pamintul acesta solid se
> termina pur si implu, ca tablia unei mese, care se termina brusc si
> incepea eternul cosmos, cu imensitatea lui, cu stele si galaxii. O
> lume programata, vie, cu o secventa zilnica, repetata la infinit, ca
> o placa de patefon.

Vorbesti cumva despre filmul american SF Dark City (Orasul Intunecat) cu Rufus Sewel si William Hurt in roluri principale? Daca da, atunci ai gusturi bune. Este o pelicula extraordinara, o satira care ilustreaza banalitatea si cenusiul vietii noastre de zi cu zi, si atrage atentia asupra faptului ca fara sa stim, suntem in permanenta monitorizati si controlati de anumite persoane cu interese dintre cele mai dubioase, a caror aura de invulnerabilitate se intareste pe masura disponibilitatii noastre de a-i sluji neconditionat.