Editorial

Mai bizoane,toate cuvintele,deja exista.Foarte putzine cuvinte noi,apar,la rastimpuri.
Cu aceleasi cuvinte la dispozitzie unii devin Eminescu,iar altzii nu gasesc sa spuna nimic.
Eu am propria-mi teorie despre viatza,si spun proprie pt ca nu o regasesc altundeva pe piatza.Daca as regasi-o,as zice mersi,si nu mai mi-as bate eu capul sa o redau pe a mea.
Iar pe a mea nu vreau sa o redau pt ca as crede ca inventez eu apa calda sau mersul pe jos ci pt ca asa,ci pt a reuni(mai corect spus pt a uni) pe cei ce gandesc asemeni mie.
Cei ce gandesc altfel,isi fac "cluburile" lor,dupa gusturile lor.
Pot aparea formulari asemanatoare,mai ales ca ele exista deja in subconstienturi(acolo unde a fost sadit).Eu u plagiez,pt ca nu am ce.
Cand redau formulari de cuvinte despre care stiu ca au mai apartinut cuiva,pun ghilimele.
Dar hai sa vedem cat de asemanatoare ne e deductzia cu care ajungem sa vorbim despre cele doua fetze ale monedei:
Uite,eu spun despre o familie,ca pt a fi perfecta,trebuie sa aiba cel putzin trei copii,dupa urmatorul ratzionament:
-un om,pt a ajunge sa cunoasca "dragostea" in toata plenitudinea ei,nu trebuie "vaduvit" de sansa de a cunoaste "fratzia"(dragostea fratzeasca),pt ca fara importanta asta parte,intregul nu va exista niciodata.
Faptul ca mai tarziu,sansa si-o iroseste fiecare cum il duce capul este o alta poveste,dar tu,ia-i oferit sansa.Deci,consider familia cu un singur copil o familie,care a gresit din start trunchiend acelui copil sansa de a cunoaste "dragostea"deplina.
-daca sunt doi copii,e mai bine decat in prima varianta,dar apare posibilitatea ca ca unul sa il tiranizeze pe celalalt,pt ca lipseste "martorul",lipseste un punct in care se sprijina balantza pt a se obtine echilibrul.
Am ajuns astfel,la sfanta cifra "trei",la "Sfanta Treime",cum multi o cunoastem dupa nume ,dar nimeni nu ii patrunde adevaratul adevaratul inteles,asa cum eu o fac azi,aici.
Aceasta "sfanta treime" o gasim nelipsita in "legea parghiilor".
Daca itzi imaginezi ca fiecare dintre noi,in drumul lui de la nastere pana la moarte traverseaza neantul pe o sarma,si daca ai sa intelegi ca doar ramanerea in picioare inseamna viatza,ai sa intelegi care-i valoarea echilibrului.
Pt a ajunge sa isi mentzina echilibrul,omul trebuie sa se fereasca tot dimpul de "a cadea in extrema",si trebuie sa caute tot timpul "cea de-a treia cale,cale care se afla intotdeauna in zona cuprinsa intre cele doua extreme,
Nu exista,pt mentinerea echilibrului,un punct fix (ideal).Potzi proba asta intinzand o sarma intre tine si blocul vecin,pasesti pana pe la jumate si acolo incerci sa stai "batz".
Ca sa nu dai cu tontul de asfalt,incepi si "negociezi"(pendulezi),batzaindu-te stanga-dreapta,ud in pantaloni,dar viu (inca),si ai sa descoperi ca incepi sa murmuri :ajuta-ma,sfanta treime,
Apropo,te-ai intrebat vreodata,sau ai auzit pe cineva intrebandu-se de ce ii spunem noi "vazduh",vazduhului?Daca il despartzi in doua "vaz - duh"afli ca atunci cand te uitzi in nimic pana tzi se pupazeaza vazul,nu inseamna ca te uitzi in nimic,ci ca vezi duh.
Ma opresc aci pt ca am alta treaba,dar te astept sa vad cum ai relationat tu ca sa ajungi la folosirea formularii "cele doua fetze ale monedei"(si ai voie din partea mea si sa copii dar tu nu ai nevoie pt ca zici ca gandesti de buna voie si nesilit de nimeni.Eu am sa-mi pun semnatura aci,asa din motive personale.
vidaclara9@yahoo.es

YANG e unul
Yin e altul
amindoua, sfinta treime.
Sfinta treime e in noi, intregul, Vida.
Bine si rau fac intregul, adica intregul, existenta a celor doua e treimea sfinta. Treimea e facuta din doua entitati si a treia stare e convietuirea celor doua intr-un intreg. Cind intregul nu mai exista, nu mai e nici bine, nici rau, nici Yang, nici Yin, este neantul.