Analize si comentarii

Dupa retragerea administratiei romanesti din zona, incepand din 15 noiembrie 1944, romanii au fost supusi la noi si grele incercari, generate de atmosfera de nesiguranta exercitata de autoritatile locale de etnie maghiara. In timpul celor patru ani de Dictat, dar si dupa 1944, parintele Aurel Babiciu a trecut printr-o adevarata odisee. El facea parte din lotul de invatatori trimis in zona de episcopul Nicolae Colan al Clujului pe timpul ocupatiei Ardealului de Nord. In ianuarie 1945, pe fondul diverselor pretexte ale noilor autoritati, preotul Aurel Babiciu a fost inchis timp de zece saptamani. In urma unui asa-zis proces cu ascultare de martori si prezentari de dovezi este eliberat in schimbul unei sume de 200.000 lei garantie. Regulile existente nu admiteau eliberarea, chiar daca cel arestat se dovedea a fi nevinovat, asa incat devenea obligatorie o suma de bani.

Ghelinta
Intre septembrie 1940 - februarie 1941, in Ghelinta preotul a fost alungat si biserica devastata. Dupa 1940 nu s-au mai oficiat slujbe vreme de un an. In toamna acestui an, in luna septembrie, biserica este devastata iar romanii sunt obligati sa treaca la celelalte culte. Credinciosii au trecut la romano-catolici, chiar sotia parintelui a fost inmormantata de preotul romano-catolic, la 2 iunie 1955

Ilieni
In anii dictatului de la Viena, comunitatea romaneasca s-a redus drastic prin trecerile de la credinta stramoseasca la cultele maghiare. Biserica, ramasa fara credinciosi, a stat in paragina pana in anul 1961, cand in urma unei furtuni s-a daramat. Credinciosii romani din Ilieni apartin astazi de parohia Dobolii de Jos

Lemnia
Anul 1940 si cei care i-au urmat au insemnat sfarsitul unei puternice comunitati romanesti care, in conditiile istorice cunoscute, si-a pierdut identitatea contribuind la sporirea numerica a populatiei maghiare

Micfalau
In 1940 preotul Virgil Dancu a fost izgonit iar biserica transformata in depozit de munitii. Cu exceptia a zece familii, in frunte cu romanul Arpad Ursu, care au rezistat presiunilor administratiei maghiare, toti ceilalti (peste o mie de credinciosi) au fost trecuti la biserica romano-catolica din Micfalau. Pentru a fi salvate, cartile vechi bisericesti au fost ascunse intr-un pod al bisericii, unde au fost gasite cu ocazia unor lucrari de reparatii, fapt deosebit de relevant pentru destinul spiritualitatii romanesti in vremuri vitrege.

Dupa prima anuntare a cedarii teritoriului, la sfarsitul lunii august 1940, "Invatatorul Visan a fost petrecut pana la gara intr-o ploaie de pietre si bolovani; notarul amenintat ca va fi spanzurat, (…), primarul amenintat cu linsarea, in timp ce pe strada vocifereau tinerii (secui) intr-o baie de betie cu tricolorul maghiar in piept si strigau: unde este popa cel valah sa vedem sange".

Preotul Dancu mentiona ca inca inainte de sosirea trupelor maghiare a fost amenintat cu impuscarea. La 14 octombrie 1940, preotul Virgil Dancu scria urmatoarele mitropolitului Balan: "In vara acestui an (1944) biserica a fost intrebuintata ca depozit de munitii si alte materiale militare. Interiorul bisericii a devenit locul de odihna al soldatilor si premilitarilor maghiari, care au transformat sf. lacas in sala de mancare si dormitor (…)".
"Imi este imposibil sa pot trai aici izolat de lumea noastra spirituala si nationala, din 285 de familii am ramas cu treizeci de ortodocsi".

Bixad
In toamna anului 1940, dupa cedarea Ardealului de nord, biserica din Bixad trece prin momente grele, fiind devastata, pisania din pridvorul bisericii taiata cu dalta de catre primar, iar pictura a fost zgariata si partial acoperita cu vopsea. Cantaretul Iuliu Nitu a reusit sa salveze arhiva bisericii.
Din relatarea preotului Dumitru Trifan, care este silit sa se refugieze, aflam ca in ziua de 1 septembrie 1940, dupa vecernie, cete de unguri au manifestat violent prin comuna. Seara i-au atacat casa cu pietre si bolovani. Chiar in ziua respectiva mai multi credinciosi ortodocsi i-au spus preotului "ca de acum nu mai vin la biserica romaneasca deoarece se simteau amenintati". In aceste imprejurari unii credinciosi romani ortodocsi au inceput sa treaca la romano-catolici. Pana la 8 septembrie 1940 au trecut 16 persoane "de frica sa nu fie gasiti de unguri ca ortodocsi". Au fost distruse si troitele si crucile comemorative ridicate in memoria eroilor romani cazuti in batalii pentru apararea patriei romane. In al doilea razboi mondial au cazut doua bombe peste biserica, dar din mila lui Dumnezeu ele nu au explodat, ci doar au spart acoperisul. Apoi biserica a fost jefuita de cateva ori de raufacatorii de alte confesiuni din sat, ajungand in ruina. Printre primii preoti reveniti in toamna anului 1944, a fost si preotul Trifan, care datorita imprejurarilor create de armatele in retragere este nevoit sa parasesca parohia in mai multe randuri. O parte din "credinciosii sai, cei mai multi fosti ortodocsi romani, din motive usor de inteles, se tem sa se pronunte sau sa se arate romani".

Ojdula
Evenimentele tragice din anul 1940 nu au ocolit localitatea. La 22 octombrie 1940, preotul Simion Mogos a fost obligat sa se refugieze in Romania. Descriind imprejurarile prin care a fost nevoit sa-si paraseasca parohia, preotul Mogos relateaza: "Desi nadajduiam de la inceput ca vom rezista cu totii, cu toate spargerile si bataile ce le sufereau credinciosii, am fost nevoiti sa stam prin paduri ziua iar noaptea sa dormim prin surile cu fan, mai mult de doua saptamani din cele 6 indurate alaturi de sfantul altar si in mijlocul credinciosilor. Cand credeam ca se potoleste furia celor ce ne faceau sa suferim si cu cat cautam sa ne ascundem mai bine din fata lor, cu atat mai mult cautau sa ne batjocoreasca tot ce aveam mai scump". Dupa ce enumera actele de agresiune comise de unii localnici maghiari impotriva romanilor, preotul arata ca "mie mi-a spus un invatator ungur, Molnar, ca de ce mai stau in Ojdula ca, inainte de venirea mea acolo, 1936, romanii din Ojdula (…) nici macar nu vorbeau romaneste".

Ozun
Tragedia anului 1940 este descrisa intr-un raport inaintat de preotul Victor Folea in 1940, Mitropoliei Sibiului, in care relata urmatoarele: "Am aflat trista veste ca biserica din Ozun a fost aprinsa in interior, unde toate obiectele bisericesti - prapori, cartile, mesele si odajdiile - au fost asezate in mijlocul bisericii pe paie si au fost aprinse, arzand pana dimineata, cand focul care mocnea a fost stins. Pictura a fost complet distrusa, (…), romanii au fost fortati sa treaca la religia reformata. In Ozun au mai ramas doar doua suflete la credinta ortodoxa". Preotul ortodox Victor Folea a fost izgonit in 1940