Analize si comentarii

Nu stiu altzii cum sunt (ca n-am vazut mai mult de jumate din glob)da din ce-am vazut,fetze asa de diferite intre ele,ca la romanul-verde nu am vazut.
Te strange in bratze prieteneste,si cand pleci,tzopaind intr-un picior de bucurie si usor ca un fulg,itzi dai seama ca nu mai ai portofelul.Sau ca te-ntzeapa un cutzit printre coaste.Sau ca tzi-a ramas caciula in urma.
Eram odata in Istambul.Prin 95.Un apropiat mie,se intalneste cu un apropiat lui in timp ce mergeam spre un loc de luat masa.Se iau in bratze,se pupa,se privesc in ochi bucurosi de revedere.
Eu,cand vad prietenie,chiar si la altii,ma topesc.
Ne despartim.Plecam.Noi incolo,cela incolo.
Zic apropiatului meu:"De ce nu tzi-ai invitat prietenul sa luam masa in trei?
Zice el:"Da-l in p...a masii ca e o jigodie ".
Am ramas destul de mut.Am ramas apropiatzi dintr-o cauza,dar ne-am departat,in fapt.
Romanii folosesc doua limbi.Una de "protocol" si alta "de serviciu".
In cea protocolara,sunt experti in virgule si in liniutze de dialog.Nu-tzi gresesc niciuna.Pe asta protocolara o folosesc cand sunt subalterni,sau cand au ceva de cersit(era sa zic "cerut").
Limba de serviciu, o folosesc cand sunt calare pe cal,cand au ceva de dat(vreo datorie)celor de sub el.