Editorial

de ce ?
de ce nu mie frica nu scap?
ma numar printre zeciile de mii de tineri de dupa revolutie care am trait cu speranta, ca ideile noastre , pregatirea noastra, idealurile noastre de a innoi tara sau risipit de la o guvernare la alta. indiferent de care a fost: dreapta sau stanga.
nu am putut sa inaintez deloc,numai vorbesc sa ma afirm potrivit specializarilor mele acumulate de-a lungul aniilor prin facultati,specializari si tot felul de experiente.
toate au fost nule, adica zero !
in romania ultimilor 20 de ani cat si in prezent ,,visul american'' din pacate ptr. majoritatea romanilor, ramane ,,vis''.
in romania ultimilor 20 de ani,tot ce a contat a fost ,,pile, relatii, spate, bani, incompetenta.
oricat m-am zbatut sa razbesc in a-mi face o afacere cinstita potrivit pregatiri mele cu fonduri : sapard, europene si alte diferite masuri si asistente europene sau dovedit ptr. mine o carte prea mare.
de ce ?
simplu: fiindca niciodata nu am avut toate cele enumerate mai sus , in dauna pregatirii mele si prostiei mele de a nu parasi tara.
la 20 de ani de la schimbarea comunismului , ma gandesc daca a meritat, cel putin ptr. mine, sigur nu !.
degeaba am vrut sa imi pun toate capacitatile si inteligenta mea in slujba tarii mele , fiindca intotdeauna am fost respins. tot din cauza celor de mai sus.
provin din universitatile comuniste, ca pregatire,poate ca azi numai sunt in pas cu noutatile democratice, dar stau si ma gandesc :de ce am visat oare 20 de ani ? ca totusi tineretea mea si nebunia mea nu au avut loc ptr. reconstruirea tarii.
de ce?