Editorial

Antonescu IUBESTE POLITICA DAR POLILTICA NU-L IUBESTE
Antonescu nu iubeste pensionarii,minierii etc,nu iubeste taranii sau sau muncitorii,uraste intelectualii care nu-l servesc.Iata cheia problemei ca politica nu-l iubeste.El aplica darwinismul social si conceptia omului nou(liberalul)facut pentru a conduce bine,care face economia sa duduie si care chipurile dubleaza veniturile.
ASISTAM ASTAZI LA BOALA UNEI IDEOLOGII, FARA LEAC IAR PARTIDUL ESTE IN MOARTE LENTA
Este bizar ca partidul cu cea mai veche si titrata doctrina sa nu fie capabil sa-si organizeze o politica pragmatica.
PNL sustine ca are la baza o doctrina liberala,ceea ce teoretic si practic vorbin nu inseamna aproape nimic, deoarece astazi toate partidele din sfera politicii romanesti contin in programele lor masuri liberale.
Doctrina liberala a devenit astazi o doctrina universala si nici un partid nu poate pretinde paternitatea ei.
Invocarea sorgintei liberale sau si mai rau ca ar fi aderat la miscarea liberala europeana nu sunt argumente pentru a fi un adevarat partid liberal. Exista liberalism de dreapta si liberalism de stinga, liberalism economic si liberalism social, liberalism clasic si liberalism modern etc,ceea ce face rizibila insistenta unui partid de a detine patentul celui mai bun liberal.
Din pacate astazi adevaratul liberalism a trebuit sa devina disident pentru a-si salva valoarea si acest lucru il face aripa liberala a PD-L. Chiar traditia PNL ne-a dovedit ca acesta a avut o traiectorie sinuasa,strabatand toate sferele politicii si chiar dupa 1989 PNL a cochetat la guvernare cu PSD si chiar actualul mentor al PNL,dl.Patriciu este mai degraba inclinat a colabora cu PSD.
Deci si actualul PNL a oscilat si oscileaza inca in dreapta sau in stanga scenei politice si intentia actuala nu ne facem a ne indoi ca o va mai face.
Tocmai aceast comportament face irelevant insistenta PNL de a se declara singurul pastrator al doctrinei liberale.
Aderarea la liberalismul european merge tot in sensul irelevantei doctrinare,acest grup european fiind o grupare eterogena si formata adesea din dizidentii socialisti sau populari.
De fapt,asa cum bine sublinia Dragos-Paul Aligica aici,in PNL, avem doar un capitalism radical,pe hartie ,substanta doctrinara a PNL, sint niste etichete lipsite de continut: ni se spune ca PNL este liberal, pentru ca este afiliat la ceva european ce are in titlu cuvintul liberal.
Discursul privind economia de piata este adesea contrazisa de deciziile practice,in timp ce prin conduita practica PNL se prezinta ca un partid tipic oligarh si care se apara cu disperare de reforma.
Practica ne desvaluie un totalitarism doctrinar,de la cenzura pe forumurile liberale pana la excluderea oricarui liberal care se opune oligarhiei sau incearca sa atraga atentia oligarhilor asupra drumului gresit pe care au apucat.
Politologii, jurnalistii si comentatorii politici romani au sesizat in mod repetat aceasta paradoxala carenta a PNL si contradictiile –liberalismulu-pe care-l afiseaza,sustine aceelas autor.
Este paradoxal ca doar mass-media,astazi,sau pe forumurile necenzurate de liberali se mai pot purta discutii privind doctrina liberala.
Din acest motiv,numerosi indivizii ai noii clase mijlocii,care practic ar apartine liberalismului prefera sa fie indecisi sau sa migreze spre alte partide.
Lipsa de imaginatie politica a actualului PNL si ascunderea oligarhismului sub mitul-doctrinei liberale- nu va putea ascunde vidul doctrinar care in realitatea il gasim la actuala conducere PNL.
Diferenta intre cuvinte (suntem de dreapta) si a fi intradevar liberali de dreapta este o mistificare a actualei conduceri PNL.
Ceata in care se afla asa zisul liberalism si asa zisa politica de dreapta a oligarhilor a determinat reactia grupului liberal sensibil si constient de mistificare.
Aceasta este marea criza de identitate in care a trait de fapt PNL timp de 19 ani,si nu este de mirare ca a mers din sciziuni in unire si iar in sciziuni,cea care se pregateste in prezent fiind una decisiva.
Confuzia identitara nu putea sa dureze la infinit fara a pune in discutie insasi existenta PNL,asa cum s-a intamplat cu PNTCD.
Interventia dlui Stolojan si Stoica au venit deci pe un teren fertil,mereu in ultimii doi ani punandu-se problema revenirii acestora in conducerea PNL.
Stolojan a reprezentat in multiple ocazii trehnocratul adus de urgenta pentru a repara ceva(fie a forma un guvern,fie de a intui cine poate deveni presintele tarii intr-o formula de dreapta,in prezent luandu-si cea mai grea misiune,reinvierea liberalismului si anihilarea oligarhiei care a pus mana pe PNL).
Ceea ce ne mira este de cata energie ascunsa dispune acest personaj,in fond,materialmente desinteresat,dar care este motivat de ideea unui adevarat liberalism.
Reactiunea contra lui reprezinta tot ce are mai rau dreapta romaneasca care este gata acum de a se uni cu stanga comunista chiar,cu care are in comun sistemul oligarhiei de partid.
PD-L mai asteapta PNL ca pe un aliat firesc a dreptei romanesti,motiv pentru care clarificarea doctrinara si cea privind actualul management este cea mai urgenta problema daca se doreste ca dreapta sa conduca Romania.