Editorial

Pe data de 26 iunie 1940,prima nota ultimativa
a URSS adresata Romaniei,solicita imperativ"rezolvarea imediata a
chestiunii inapoierii Basarabiei9 Uniunii Sovietice",dar
cererile „guvernului URSS catre guvernul regal al Romaniei" cuprind
de fapt,doua puncte: „1.Sa inapoieze cu orice pret uniunii Sovietice
Basarabia; 2.Sa transmita Uniunii Sovietice partea de nord a
Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alaturata" 27 iunie
1940.Respectand termenul cerut de nota ultimativa,guvernul Romaniei
remite un raspuns in care se arata „fata sa procedeze…..la
discutiunea amicala si de comun acord a tuturor propunerilor emanand
de la guvernul sovietic." In acest caz guvernul sovietic revine cu o
a doua nota,in care someaza guvernul Romaniei sa restituie Basarabia
si Nordul Bucovinei in termen de 4 zile(deci pana la incheierea
zilei de 1 iulie),stipuland cape 28 iunie,deci a doua zi,orasele
cernauti,Chisinau,Cetatea Alba sa fie deja ocupate de trupele
sovietice.Era deci clar ca acestea erau concentrate pe un dispozitiv
ofensiv,chiar la granitele Romaniei.Culmea,sovieticii asteptau
raspuns din partea autoritatilor romanesti pana la aceiasi data.La
ce bun sa pretinzi ca astepti un raspuns pentru 28 iunie,daca
avertizezi ca in aceiasizi,trupele tale vor ocupa un anumea
aliniament? Raspunsul roman remis la data ceruta,deci a doua zi,a
acceptat predarea terotoriului dintre Prut si Nistru,desi se plangea
de termenul scurt,referindu-se si la ploile si inundatiile care au
stricat caile de comunicatie. Iata c*m caracteriza Grigore
Gafencu,in jurnalul sau,schimbul de note romano-rus:"Notele rusesti
sunt abile ca forma si fond,moderate ca ton si de o perfidie foarte
bine socotita.Notele noastre sunt gresit concepute si foarte prost
formulate.La pretentiile rusesti referitoare la drepturile istorice
si etnice ale Rusiei asupra Basarabiei,nu am raspuns nimic:nici o
punere la punct,nici un contraargument,nici un protest.Ne-am
multumit sa raspundem-„pentru a castiga timp",pretinde Ministerul de
Externe,-ca suntem gata sa stam de vorba…Rusii au inlaturat cu multa
indemanare intentiile dilatorii cuprinse in nota noastra de
raspuns,aducandu-ne numaidecat la cunostinta „programul de evacuare".
(Nemtii au informat Guvernul sovietic ca raspunsul nostru,dilatoriu
in forma,inseamna totusi o acceptare.) Fapt este ca ne-am plecat in
fata fortei,fara s-o spunem si fara sa staruim asupra bunului nostru
drept.Nu am respins argumentarea sovietica,ci ne-am declarat gata
d**a ce am luat cunostinta de ea,sa stam de vorba". Cabinetul
Ministrului de Externe,la data aceea Constantin Argintoianu,in
redactarea notelor de raspuns romanesti a recurs la o formula ce s-a
vrut abila:Guvernul roman „se vede silit sa primeasca conditiile de
evacuare",evitand vreo recunoastere,fie a apartenentei istorice,fie
a dreptului Rusiei sau URSS asupra Basarabiei.Dar societicii nu
puteau lua decat ca pe o evacuare,ceea ce ei considerau o ocupare
vremelnica a unor teritorii rusesti de catre armata si administratia
romana. Notele de raspuns romanesti au fost formulate d**a
intrunirea de doua ori in aceeasi zi,de 27 iunie 1940,a doua
consilii de coroana,primul la ora 12.20,a doua la ora
21.00.Istoricul Gheorghe Buzatu,a carui lucrare se bazeaza pe un
considerabil efort de documentare in arhive romanesti si
straine,precum si cele de la Moscova,atat inainte cat si d**a
1989,nu ezita sa afirme:"mai inainte de orice se impune a consemna
ca,in viziunea noastra,pentru intreaga evolutie a Romaniei in cursul
celui de al doilea rasboi mondial se poate identifica o singura
cauza a cauelor:decizia cercurilor guvernamentale de kla Bucuresti
din 27 iunie 1940 de a se da curs notelor ultimative sovietice
privind Basarabia si Nordul Bucovinei". Vreme de decenii romanii au
fost inoculati ci ideea ca guvernul de atunci nu avea de ales in
fata agresivelor pretentii rusesti.Numai cercetatorii.Numai
cercetatorii care s-au apropiat fara idei preconcepute au pus
finalmente in evidenta faptul ca starea de spirit defetista,repetata
pana la stereotip de generatii de istorici,colportata chiar si azi
de majoritatea lucrarilor cu acest subiect,preluat de politicieni cu
o cultura istorica sumara,a fost creata si intretinuta cu multa
grija de conducatorii de atunci ai tarii.In ciuda
aparentelor,Basarabia a fost abandonata cu nepasare si cinism de cel
mai inalt nivel,deoarece anumite personalitati politice de varf
fusesera demult prinse in jocul unor interese regionale care,odata
intretinute cu inconstienta sau mai grav,interesat,conduceau cu
necesitate la un astfel de desnodamant.Printre acestea,activitatea
diplomatica a lui Nicolae Titulescu s-a inscris ca unul dintre cei
mai nefasti factori,care au dus in final,la instrainarea acestor
teritorii.Deasupra ei insa politica si atitudinea regelui Carol al
II.lea,de indiferenta,inclinare spre compromis si concesie fata de
pierderile teritoriale din 1940,atata vreme cat cedarile nu-i
amenintau pozitia,incepe sa fie tot mai bine documentata. Examinarea
unor surse de informare(arhive publicate,memorialisti,istorici),in
contextul evolutiei politice internationale si a pozitiilor
succesive pe care s-a repliat statul roman,va permite cititorului sa
traga concluziile corespunzatoare.Analiza va pleca de la modul de
desfasurare a celor doua consilii de coroana,infatisate de istoricul
Gh.Buzatu si va pendula in jurul seismului reprezentat de fatidica
data care va fisura statalitatea Romaniei,in amplitudini temporale
tot mai largi,ingloband in acest cerc profiluri umane,grupuri de
interese,evenimente capabile sa demonstreze ca pozitionarea
temporala a acestui epicentru este rezultatul deplasarilor vizibile
survenite in campul tectonic al politicii europene,care au surprins
invechitele strategii de securitate romanesti in menghinea unor
forte de care nu au vrut sa tina cont la timp. Revenim cu istoricul
Gh.Buzatu in data de 27 iunie 1940."Carol al II-lea si comilitonii
sai,guvernul condus de Gh.tatarascu au recurs,pentru dispersaarea
responsabilitatilor,la autoritatea a doua Consilii de Coroana(….)
primul de la 12.208pentru desbaterea continutului notei
ultimative),iar al doilea,d**a orele 21.00(pentru examinarea
reactiilor d**a prezentarea aceleiasi note ultimative sovietice din
26 iunie 1940." Folosind Jurnalul lui Carol al II-lea,istoricul
constata ca la primul Consiliu de coroana au participat 27 de
ministri si consilieri regali,a caror pozitie exprimata prin vot
poate fi sintetizata astfel:11 voturi contra cedarii Basarabiei,10
pentru,5 pentru discutii,1 rezervat(GH.Tatarascu)."Surprinzatoare
este concluzia Regelui carol al II-lea pe marginea bilantului:desi
cei mai multi(11) s-au pronuntat impotriva,suveranul observa in chip
cu totul straniu:"Rezultatul votului a fost pentru primirea
ultimatumului…".Iar mai jos:"De la inceput s-a vazut tendinta catre
cedare….."