Politica

Se discuta mult in Romania despre refacerea "Polului social" in politica romaneasca.


E o discutie necesara, pentru ca, asa cum se spune, un sistem politic e ca o masina. Are nevoie si de frana, dar si de acceleratie.

Si de forte care sa stimuleze competitia si creativitatea, dar si de forte care sa tina partea celor care, dintr-un motiv sau altul, nu sunt lasati sau incurajati sa fie competitivi ori creativi. (Trebuie sa precizez ca, personal, ma consider un liberal din stirpea lui Tocqueville si Thomas Jefferson. Sunt deci preocupat atat de libertate, cat si de egalitate sociala.)

Din pacate, conversatia despre renasterea social-democratiei se poarta, ca de obicei, in jurul persoanelor. Ea este despre gaunosenia lui Nastase, superficialitatea lui Geoana, ipocrizia lui Iliescu, fripturismul lui Ponta si lipsa de pregatire a Dacianei Sarbu. Desi detalii importante, mai ales cand explica fapte politice, nu pot epuiza problema.

Criza social-democratiei nu este una a persoanelor, ci a ceea ce exista (sau lipseste) din capetele lor. Social-democratia are nevoie nu numai de oameni, ci si de idei. Desigur, documentele PSD sunt pline de vorbe: solidaritate sociala, egalitate, protectie sociala. Sistemul social-administrativ ce a iesit insa din mana social-democratilor nu are nimic in comun cu aceste cuvinte.

In el, oamenii nu se considera tovarasii, ci, in cel mai bun caz, dusmanii celorlalti. Egalitatea la toate nivelurile (educatie, ingrijire medicala, justitie) ramane doar o "fraza de dansii inventata", cum spunea poetul.

Exista insa social-democrati care ar dori o Romanie diferita. Una in care vorbele inseamna ce spun. Daca sunt insa seriosi, ei trebuie sa gaseasca imediat cai de rezolvare a celor trei importante probleme sociale romanesti.

In primul rand, lipsa de egalitate a sanselor in mai toate domeniile vietii sociale. Doi, deficitul de solidaritate sociala locala si nationala. Trei, indiferenta politicienilor centrali fata de descentralizarea administratiei locale.

Solutiile pentru aceste discutii nu pot sa fie insa teoretice sau retorice. In educatie, pesedistii trebuie sa militeze ferm pentru desfiintarea imediata a claselor de copii de privilegiati care au umplut scolile publice, ca intreprinderile-capusa ce au supt seva companiilor de stat. Aceste clase deturneaza fondurile de educatie comune din scoli, si asa sarace, pentru a rasfata copiii protipentadelor locale. Pana cand ele nu dispar nu se poate vorbi de egalitate de sanse in educatie.

In administratie trebuie un plan national de investitii in drumuri, sisteme de apa si canal in majoritatea comunelor tarii. Acestea, in schimb, trebuie impinse sa fie mai active in administrarea fondurilor locale, in paralel cu descentralizarea politiei si a administratiei locale, ce trebuie scoase de sub tirania prefecturilor si a Ministerului de Interne.

O social-democratie a secolului 21 nu poate fi numai declarativa, ea trebuie sa fie si una a faptelor.