Dosare Ultrasecrete

Este un radio show care este pus in unda in fiecare dimineatza in St. Louis. Acest program de radio este specializat numai pe muzica country. La ora shase trecute fix dau imnul tzarii cintat de nume celebre ale Americii. E frumos, nu zic ba. Acest shou este sustzinut de un DiJei cu numele cornbread. Dupa imnul de stat urmeaza contactarea telefonica a unor familii care au copiii lor in armata americana din Irac. Cornbread a luat aceast ainitiativa pe baza careia aceshti soldatzi primesc de la ascultatori mici-mari atentzii. Frumoas shi patriotic gestul. Nu ? Dincolo de toate fitzele astea americaneshti, razbate, totushi, cioteodata adevarul. Adevarul acela crunt cind faci ceea ce nu vrei sa faci. Cind itzi dai seama ca tzi-ai vindut sufletul iadului pentru treizeci de argintzi.

Nu exista patriotism, fratzilor. Patriotismul e un cuvint pagubos prin care se deschide usha iadului din noi. E momeala cu care diavolul te pune sa semnezi propria ta condamnare. Patriotismul nu e de la Dumnezeu. Dumnezeu nu ne cere sa fim patriotzi. Dumnezeu ne spune numai atit : fericitzi facatorii de pace, ca acelora va fi imparatzia Cerurilor. Nicaieri Dumnezeu nu ne spune : fitzi patriotzi ! Ba, din contra, Dumnezeu ne da porunca sa ne iubim dushmanul. Ishi iubeshte patriotul dushmanul lui ?

Ieri dimineatza, Cornbred a contactat o femeie a carui baiat de douazeci shi unu de ani era in Irac. Cu un glas u mil ea i-a multzumit lui Cornbread pentru oportunitatea de a vorbi oamenilor. Shi ce-a spus aceasta femeie ? Ca este suparata. Ca pina cind fiul ei a plecat in Irac, totul i se parea ca decupat dintr-un film holywoodian. Pupaturi, imagini cu incetinitorul, o melodie care stoarce lacrimi cintata dintr-un pian bine acordat, un fundal de valuri violine, un steag care se filfiie shtrengareshte peste toata imaginea, chipuri fericite, guri superbe cu dintzi albi care rid fericite, miini fluturate, chipuri de soldatzi sanatoshi shi copilandri, fericitzi ca-shi servesc patria, exuberantza, flori shi pumni la inima de patriotzi spalatzi pe creiere. Aceasta mama a trecut shi ea prin acest frumos film, dar, ca orice film, s-a terminat shi el, shi femeia s-a intors acasa, a pus apa la flori, a spalat frigiderul, a schimbat lenjeria de la pat, a curatzat camera baiatului shi a privit fotografia lui de la absolvirea shcolii primare. In acest timp, baiatul trecea oceanul sa-shi serveasca patria. Care patrie ? Nici el nu shtia. De fapt el nu servea penimeni shi nimic, ci ishi facea treaba pentru care este platit. El lucreaza la compania War ltd.

Dupa doi ani de chinuri, de miini framintate, de noptzi nedormite, de rugaciuni care luptau cu neprevazutul mortzii fiului ei, aceasta mama Donna (daca am retzinut bine) a ajuns la adevarul peste care nu poate sa treaca. Adevar care nu este altceva un pumn imens care este tras in figurile americanilor dornici de showri ieftine. Aceasta mama spune doar atit : n-am nevoie de nici un cadou pentru fiul meu. Eu il vreau acasa. El nu are ce cauta acolo. El nu face altceva decit sa-shi puna viatza in primejdie pentru un salariu mai bun decit al unui muncitor intr-o fabrica de plastice. Il vreau acasa, sarac shi cinstit. Ma rog la Dumnezeu sa nu omoare pe nimeni shi sa nu fie omorit. Sa ne luam acasa copiii, oameni buni, prea ne-am facut de rushine in lumea asta. Dupa aceste cuvinte, aceasta femeie a inchis receptorul. A urmat o serie intreaga de melodii pentru ca dijeiul Cornbread sa-shi revina din shock. Azi e simbata shi Cornbread doarme linishtit. Mine va fi DuminEca (vorba lu' una) shi Cornbread va dormi din nou. Ce va fi luni ? The show will go on ! Maybe ! Dar ce conteaza ? Pumnul a fost tras shi doare, iar dintzii albi shi frumoshi singereaza. Numai cine are copii in Irac pot sa shtie ce inseamna acest pumn.

Intre timp, patriotismul ne este sustzinut de CNN shi Fox cu imagini de copii imbracatzi in haine de camuflaj, care intra in shir indian pe poarta amarita a unuei case darapanate unde se ascund nishte dushmani imbracatzi in rochii lungi, albe, incaltzatzi cu nishte sandale scilciate si saraci, mai saraci decit scorpionii deshertului. Aceshti dushmani n-au vazut in viatza lor un microawe. N-au vazut in viatza lor un chvrolet autentic. N-au vazut in viatza lor un dividi. Aceshti dushmani trebuiesc distrushi pentru ca au atentat la independentza shi suveranitatea mamei America ! Copiii sho pe ei ! Avem pentru fiecare cite un flag shi un sicriu. De filme se ocupa cenzura !

Daca te deranjeaza atat de mult militarismul american de ce nu te duci sa traiesti in Franta,Cuba ,Iraq sau Romania si sa lupti contra americanilor acolo unde sunt milioane de adepti ai democratiei adevarate.



La 2007-01-27 14:43:10, CALUGARUL a scris:

> Este un radio show care este pus in unda in fiecare dimineatza in St.
> Louis. Acest program de radio este specializat numai pe muzica
> country. La ora shase trecute fix dau imnul tzarii cintat de nume
> celebre ale Americii. E frumos, nu zic ba. Acest shou este sustzinut
> de un DiJei cu numele cornbread. Dupa imnul de stat urmeaza
> contactarea telefonica a unor familii care au copiii lor in armata
> americana din Irac. Cornbread a luat aceast ainitiativa pe baza careia
> aceshti soldatzi primesc de la ascultatori mici-mari atentzii. Frumoas
> shi patriotic gestul. Nu ? Dincolo de toate fitzele astea
> americaneshti, razbate, totushi, cioteodata adevarul. Adevarul acela
> crunt cind faci ceea ce nu vrei sa faci. Cind itzi dai seama ca tzi-ai
> vindut sufletul iadului pentru treizeci de argintzi.
>
> Nu exista patriotism, fratzilor. Patriotismul e un cuvint pagubos prin
> care se deschide usha iadului din noi. E momeala cu care diavolul te
> pune sa semnezi propria ta condamnare. Patriotismul nu e de la
> Dumnezeu. Dumnezeu nu ne cere sa fim patriotzi. Dumnezeu ne spune
> numai atit : fericitzi facatorii de pace, ca acelora va fi imparatzia
> Cerurilor. Nicaieri Dumnezeu nu ne spune : fitzi patriotzi ! Ba, din
> contra, Dumnezeu ne da porunca sa ne iubim dushmanul. Ishi iubeshte
> patriotul dushmanul lui ?
>
> Ieri dimineatza, Cornbred a contactat o femeie a carui baiat de
> douazeci shi unu de ani era in Irac. Cu un glas u mil ea i-a multzumit
> lui Cornbread pentru oportunitatea de a vorbi oamenilor. Shi ce-a spus
> aceasta femeie ? Ca este suparata. Ca pina cind fiul ei a plecat in
> Irac, totul i se parea ca decupat dintr-un film holywoodian. Pupaturi,
> imagini cu incetinitorul, o melodie care stoarce lacrimi cintata
> dintr-un pian bine acordat, un fundal de valuri violine, un steag care
> se filfiie shtrengareshte peste toata imaginea, chipuri fericite, guri
> superbe cu dintzi albi care rid fericite, miini fluturate, chipuri de
> soldatzi sanatoshi shi copilandri, fericitzi ca-shi servesc patria,
> exuberantza, flori shi pumni la inima de patriotzi spalatzi pe
> creiere. Aceasta mama a trecut shi ea prin acest frumos film, dar, ca
> orice film, s-a terminat shi el, shi femeia s-a intors acasa, a pus
> apa la flori, a spalat frigiderul, a schimbat lenjeria de la pat, a
> curatzat camera baiatului shi a privit fotografia lui de la absolvirea
> shcolii primare. In acest timp, baiatul trecea oceanul sa-shi
> serveasca patria. Care patrie ? Nici el nu shtia. De fapt el nu servea
> penimeni shi nimic, ci ishi facea treaba pentru care este platit. El
> lucreaza la compania War ltd.
>
> Dupa doi ani de chinuri, de miini framintate, de noptzi nedormite, de
> rugaciuni care luptau cu neprevazutul mortzii fiului ei, aceasta mama
> Donna (daca am retzinut bine) a ajuns la adevarul peste care nu poate
> sa treaca. Adevar care nu este altceva un pumn imens care este tras in
> figurile americanilor dornici de showri ieftine. Aceasta mama spune
> doar atit : n-am nevoie de nici un cadou pentru fiul meu. Eu il vreau
> acasa. El nu are ce cauta acolo. El nu face altceva decit sa-shi puna
> viatza in primejdie pentru un salariu mai bun decit al unui muncitor
> intr-o fabrica de plastice. Il vreau acasa, sarac shi cinstit. Ma rog
> la Dumnezeu sa nu omoare pe nimeni shi sa nu fie omorit. Sa ne luam
> acasa copiii, oameni buni, prea ne-am facut de rushine in lumea asta.
> Dupa aceste cuvinte, aceasta femeie a inchis receptorul. A urmat o
> serie intreaga de melodii pentru ca dijeiul Cornbread sa-shi revina
> din shock. Azi e simbata shi Cornbread doarme linishtit. Mine va fi
> DuminEca (vorba lu' una) shi Cornbread va dormi din nou. Ce va fi luni
> ? The show will go on ! Maybe ! Dar ce conteaza ? Pumnul a fost tras
> shi doare, iar dintzii albi shi frumoshi singereaza. Numai cine are
> copii in Irac pot sa shtie ce inseamna acest pumn.
>
> Intre timp, patriotismul ne este sustzinut de CNN shi Fox cu imagini
> de copii imbracatzi in haine de camuflaj, care intra in shir indian pe
> poarta amarita a unuei case darapanate unde se ascund nishte dushmani
> imbracatzi in rochii lungi, albe, incaltzatzi cu nishte sandale
> scilciate si saraci, mai saraci decit scorpionii deshertului. Aceshti
> dushmani n-au vazut in viatza lor un microawe. N-au vazut in viatza
> lor un chvrolet autentic. N-au vazut in viatza lor un dividi. Aceshti
> dushmani trebuiesc distrushi pentru ca au atentat la independentza shi
> suveranitatea mamei America ! Copiii sho pe ei ! Avem pentru fiecare
> cite un flag shi un sicriu. De filme se ocupa cenzura !
>

La 2007-01-27 21:14:54, lahovari a scris:

Daca te deranjeaza atat de mult militarismul american de ce nu te duci sa traiesti in Franta,Cuba ,Iraq sau Romania si sa lupti contra americanilor acolo unde sunt milioane de adepti ai democratiei adevarate.



___________


Bine, mai corcodelule, eu ma duc sa lupt iNpotriva amerecanilor, dar ce te faci cu miile de mame care-shi pling copiii ? Tzie tzi-a murit vreodata vreun copil ? M ? Amaritule !

eu credeam ca iesti tata ,scuzama mama draga.


La 2007-01-28 00:33:27, CALUGARUL a scris:

> La 2007-01-27 21:14:54, lahovari a scris:
>
> Daca te deranjeaza atat de mult militarismul american de ce nu te duci
> sa traiesti in Franta,Cuba ,Iraq sau Romania si sa lupti contra
> americanilor acolo unde sunt milioane de adepti ai democratiei
> adevarate.
>
>
>
> ___________
>
>
> Bine, mai corcodelule, eu ma duc sa lupt iNpotriva amerecanilor, dar
> ce te faci cu miile de mame care-shi pling copiii ? Tzie tzi-a murit
> vreodata vreun copil ? M ? Amaritule !
>

Bietul de el nu poate mai mult. Daca indraznesti sa zici altceva decat a auzit el la Fox News, esti comunist si antisemit.

Tu cu sobolul asta ti-ai gasit sa te intretii, calugare? Lasa-l in ghena lui acolo.

Felicitari CALUGARUL pentru prezentarea obiectiva a dramei victimelor americane si irakiene ale extravagantelor criminale ale capitalismului. Ei nu ucid de azi de ieri, ci de cind se stiu. Sau altfel zis, ei numai atita stiu!

Felicitari si Vladimir ALEXE pentru prestatia de calitate a articolului.

La 2007-01-28 14:13:47, rosa luxemburg a scris:

>Ei nu ucid de azi de ieri, ci de cind se stiu. Sau
> altfel zis, ei numai atita stiu!

Madam, este adevarat ca si americanii au ucis copii altora, dar
-comunistii- si-au ucis (si torturat) propii lor copii!!