Atunci Scufita, fara sa se zapaceasca din atata lucru, se gandi sa incerce pe partea cealalta. Intr-adevar, in partea aceea apa nu-i ajungea decat pana la jumatatea picioarelor. Dar pe masura ce inainta pamantul se scufunda, parca si apa crestea. Fetita fu nevoita sa se intoarca pe stanca. Mai incerca si pe o alta latura, dar tot fara succes. In tot acest timp, marea crestea, crestea, si nici gand sa se mai intoarca biata Scufita Verde pe plaja. Plina de necaz isi spuse:
Ce lipsita de noroc sunt! Iata-ma aici prizoniera! Trebuie acu sa astept sa scada marea. N-o sa ajung acasa pentru cina. Vai, ce prostie! Da, ce prostie am facut!.. |