Picatura chinezeasca

unul din viciile majore al sistemului democratic de organizare si functionare al societatii il constituie faptul ca decizia se ia avind ca suprem criteriu de apreciere insumarea exclusiv cantitativa a optiunilor individuale ale corpului electoral.

din aceasta perspectiva, riscul derivei ne si antidemocratice, in urma exprimarii in necunostinta de cauza din partea majoritatii electorilor este inevitabil, mai ales atunci cind acest corp electoral nu poseda instinctele civice necesare ripostei.

nu are sens sa comentam prea mult pe marginea rezultatelor referendumului - ideal ar fi ca efectele votului individual sa ne paleasca pe fiecare in functie de inspiratia sau luciditatea manifestata in fata formularului optional ... ce bine ar fi, poate asa s-ar lumina masele de inconstienti care voteaza preponderent instinctual de aproape douazeci de ani ... ia sa si-o traga corespunzator domnul miner, sau domnul lumpen sau domnul fermier sau domnul pensionar care pentru o pomana ridicola dau soarta comunitatii pe mina smecherilor obraznici si veleitarilor ce ne tot conduc de atita timp ... poate asa nu ne-am mai trage-o, legislatura dupa legislatura, asteptind miracole care nu au cum sa vina ...

adevarul adevarat, elementar, si pe care fiecare politician macar il simte, este acela ca niciodata, dar absolut niciodata statul nu da faliment, in sensul aplicabil unei societati comerciale. mai devreme sau mai tirziu, in functie de competenta si buna credinta a celor pusi sa exercite buna functionare a organismului statal, acesta isi revine si din urma celor mai catastrofale decizii. problema majora, la care ar fi bine ca fiecare sa mediteze inainte de a decide cum isi exprima optiunea de vot, ramine aceea a costurilor, sociale, materiale, financiare, care urmeaza a fi suportate ...