Basescu sau Geoana?
Cine a invins in marea disputa finala si televizata dintre Mircea Geoana si Traian Basescu?
Ce-am invatat din "marea confruntare finala"? Intr-o campanie electorala atat de polarizata precum cea romaneasca, dezbaterea televizata dintre Basescu si Geoana a parut multora inutila, data fiind notorietatea pozitiilor adoptate de presedintele statului.
Mediate in exces si prezentate negativ, in termeni dintre cei mai virulenti, de catre trusturile de presa ale adversarilor presedintelui, convingerile lui Traian Basescu n-au constituit defel noutatea disputei moderate de Robert Turcescu de la Realitatea TV a lui Sorin Ovidiu Vantu.
Desi va ramane probabil in istorie, intalnirea nocturna dintre Vantu si Geoana nu merita nici ea o atentie excesiva, desi a dominat confruntarea.
Survenita dupa arestarea fostului prim asociat al magnatului si intr-un moment in care candidatul PSD, revenit de la antenele lui Voiculescu, ar fi trebui demult sa se arunce in pat zdrobit de oboseala si sa doarma in vederea confruntarii de a doua zi, aceasta intalnire l-a facut sah mat pe Geoana. Fiindca ea l-a discreditat definitiv, indiferent de motivele pentru care candidatul PSD s-a repezit la miezul noptii la domiciliul lui SOV.
S-au facut recent analize aparent subtile, luandu-l ca martor chiar pe "mogul", in ciuda credibilitatii extrem de reduse a fostului patron al FNI, ce clameaza "prietenii" cu toata lumea. Or, dincolo de incercarea nu tocmai serioasa a unor observatori de a-l "muta" subit pe SOV (ca pe un soi de agent dublu) in tabara adversarului sau din aceasta campanie, faptele sunt clare.
Dupa ce l-a calificat drept "un personaj malefic", Geoana a dat fuga la "mogul" ca sa-si justifice declaratia. Nimic n-ar fi putut demonstra mai convingator teza slabiciunii iremediabile a lui Geoana si imaginea sa de marioneta lesne manevrabila de catre orice grup de interese, prezentata de adeptii presedintelui in exercitiu, decat acest gest al candidatului PSD-ist.
Batalia de imagine cu reflexe americane
Dar lucrurile nu s-au oprit la acest episod extrem de penibil pentru partizanii PSD. Beneficiind de o aparitie mai eleganta si de o educatie mai subtire decat cea a "marinarului", dar vadind net mai putina consistenta in opinii, Mircea Geoana a incercat sa puncteze prin clamari de tip Obama.
Candidatul PSD a depus eforturi mari, dar nu tocmai convingatoare, sa-l copieze pe presedintele american si si-a expus frecvent "credintele" sale, manifestate intotdeauna "cu tarie" si multele "prioritati maxime".
In plus, Geoana a procedat la intreruperi frecvente ale discursului basescian, dar n-a reusit atat sa-si diminueze rivalul, cat mai degraba sa creeze o impresie dezagreabila de agresivitate si de lipsa de respect, nedublata de o doza suficienta de substanta proprie.
Slab pregatit de stafful sau de campanie, Geoana si-a tradat lacunele serioase in materie de cunoastere a legislatiei si a situatiei economice a Romaniei, in vreme ce adversarul sau l-a tintuit in cateva randuri la podea, prin intrebari si afirmatii concrete. Net mai coerent, mai sobru, mai riguros si mai temperat in ton si tinuta, pe alocuri spasit din pricina propriilor greseli, dar, simultan, nu mai putin glumet decat rivalul sau PSD-ist, Basescu a rostit un discurs adresat deopotriva dreptei si stangii.
Duelul populismelor
Presedintele in exercitiu s-a prezentat nu doar ca aparator consecvent al cotei unice de impozitare si al taxelor reduse si, ca atare, al mediului de afaceri, ci si ca avocat neinduplecat al nevoiasilor, al taranilor, al femeilor, al tinerilor si in genere al tuturor oamenilor de rand.
Cu populismul si carisma care-l caracterizeaza, Basescu a facut din nou apel, probabil nu fara succes in materie de imagine, la sprijinul natiunii, tinand sa se adreseze in permanenta "romanilor", si nu doar, pur si simplu, "cetatenilor".
La polul opus, Geoana, impins vadit in defensiva, intre altele in chestiunea tainicelor sale vizite la Moscova, a preluat intempestiv mai toate temele majore si populare ale presedintelui.
Si-a insusit de pilda, fara sa clipeasca, subiectul foarte sexy al reducerii numarului de parlamentari, o revendicare basesciana pe care, inaintea referendumului pe aceasta tema, o combatuse aprig in parlament. Concomitent a promis tuturor segmentelor sociale cate un cadou, fara sa poata identifica in mod concret resursele bugetare ale binefacerilor promise.
In acest fel candidatul stangii a degajat, involuntar, impresia unui politican nevertebrat, de un oportunism irevocabil.
Pe acest fond s-a risipit impactul strategiei lui Geoana de a descrie intregul mandat al presedintelui drept un esec si de a trece sub tacere rolul jucat de el si de partidul sau, in parlament, in apararea unor demnitari cu dosare penale ori in slabirea luptei impotriva coruptiei.
Cine a castigat?
Dincolo de anecdotele din culise ale acestei intalniri, excelent organizate de Institutul de Politici Publice si moderate in buna masura corect, importanta dezbaterii a reiesit din insasi derularea ei.
Noutatea ei majora a constat in special in devoalarea, necrutatoare pentru acest candidat, a valentelor si defectelor lui Mircea Geoana, nu fara temei tinut atat in campanie cat si in confruntarea finala, in umbra mai simpaticului Klaus Johannis si a liderului PNL, de ale carui voturi au nevoie toti.
La finalul unui veritabil razboi al mistificarilor si denaturarilor, marcat, ca niciodata in istoria competitiilor electorale postbelice, de o tentativa concertata si sistematica a trusturilor de presa de a-l demonta personal pe Traian Basescu, polarizatul electorat s-a vazut repus in drepturi. Oamenii au putut, in fine, urmari prima confruntare televizata cat de cat onesta, nemanipulata si la obiect.
Incat, la intrebarea privindu-l pe castigatorul marii "dispute finale" raspunsul e clar si univoc. Din aceasta ultima si unica dezbatere edificatoare, au iesit invingatori in primul rand alegatorii romani.
Autor: Petre M. Iancu
Recator: Rodica Binder
http://www.dw-world.de/dw/article/0,,4967930,00.html |
Nr. 4705 de vineri, 4 decembrie 2009
Razboi contra fantomei comunismului (5017 afisari) 
