Editorial

Conceptia dlui Paul Algilica asupra triadei puterii(partea II-a)

Aceste experimente au confirmat existenta unei tendinte a celor mai slabi doi membri de a se combina impotriva membrului mai puternic (Deci alianta PSD-PNL nu ar fi o surpriza). Trebuie spus, insa, ca probabilitatea aparitiei unei coalitii de tip BC este departe de a fi o constanta sau o lege a naturii.

Ea variaza de la un experiment sau caz la altul, ii poate fi directionata prin simpla modificare a ,,regulilor jocului,,. Pe scurt, dinamica triadelor este data de o combinatie intre logica interna a relatiei intre cele trei parti si logica contextului social in care triada se configureaza. Deducem de aici ca este naiv sa credem ca o situatie precum cea cu care se confrunta scena politica romaneasca acum are un deznodamant predeterminat de logica inflexibila a vreunei legi sociale universale.

Acestea find zise, sa nu uitam, insa, ca gradele de libertate privind combinatiile posibile in triade raman, de fapt, foarte limitate. Este inevitabil ca intr-o triada ierarhica se vor foma niste coalitii. Iar logica prin care procesul este pus in miscare va fi intotdeauna dezarmant de simpla. De pilda, A (adica PDL-Basescu in cazul nostru) va opera mereu in umbra pericolului implicit al unei coalitii dintre B si C, indiferent de circumstante. In special atunci cand acesta considera ca B are de castigat foarte mult de pe urma coalitiei rebele, situatia devine exploziva. In acelasi timp, B (adica PSD in cazul nostru) este constient ca o coalitie AC l-ar transforma in perdantul troicii, fara prea mari costuri pentru A sau C.

Si, din moment ce nu poate avea o coalitie BC, el va prefera o coalitie AB, decat nici una. Intelegem acum mai bine de ce viata in triade este un continuu dans al suspiciunii si al anticiparii, un joc al manevrelor duplicitare intr-un perimetru combinatoriu de o ingustime sufocanta. Intelegem de mai bine si ceva din politica romaneasca. Trist, dar adevarat. Daca asa stau lucrurile, duplicitatea si tradarea in sistem nu sunt nici exceptionale, nici accidentale, ele sunt, in realitate, structurale: fac parte intrinseca din insasi mecanica functionarii sistemului!
Si cum ar putea fi altfel? A se gandeste continuu daca si cum sa formeze o coalitie cu oricare dintre B sau C, inainte ca cei doi sa se alieze intre ei. Pe care sa-l aleaga? Coalitia AC este tentanta. In principiu, C ar prefera sa se alature lui A decat lui B. Mai mult, din moment ce B reprezinta un pericol mai mare la adresa autoritatii lui A, ar parea o imprudenta sa-i intaresti fortele printr-o coalitie AB.
Cu toate acestea, spun studiile de specialitate - si aici descoperim o firava raza de lumina -, in noua cazuri din zece, alegerea corecta pentru liderul aflat intr-o triada ierarhica este sa formeze, daca poate, o coalitie AB. Este singurul tip de coalitie care nu submineaza conducerea organizatiei sau sistemul de operare al organizatiei.
Cu alte cuvinte, in cele mai multe cazuri, A ,,are mai mult de castigat decat de pierdut din mentinerea autoritatii principalului sau subordonat,,. Pe drept cuvant, se spune ca geometria triadelor este plina de surprize! Daca teoria ne aduce surprize, ce sa mai spunem de practica? N-am avut pana de curand exact acest tip de coalitie la putere prin PDL-PSD?!
Ce ne spune literatura de specialitate despre coalitia de tip AC, sugerata de premierul desemnat? Cunoscuta, uneori, si drept ,,coalitie disfunctionala,,, aceasta mentine autoritatea lui A cu pretul crearii unei relatii ambigue intre B si C. Actorul B continua sa aiba influenta asupra lui C, luat separat, dar este dominat de coalitia AC din care C face parte. Intr-un astfel de aranjament, ,,nici B, nici C nu-si pot exersa autoritatea cu incredere si eficienta, iar obiectivele si efortul administrativ de care este responsabila triada in cauza (fie ca este vorba de gestionarea unei firme sau de guvernarea unei tari) va avea, cel mai probabil, de suferit,,.
Ajunsi la concluzii, sa ne reamintim ca toate cele de mai sus sunt doar interpretari stilizate in virtutea unui cadru teoretic. Lectura situatiei ne este momentan complicata de doua lucruri: (1) campania prezidentiala ce creaza o turbulenta ce mascheaza jocul in trei si (2) exista o incertitudine legata de rezultatul alegerilor. Altfel spus, desi este destul de probabil ca Traian Basescu va castiga, exista suficienta incertitudine reziduala cu privire la rezultat. Deci cu privire la cine va juca rolul de A dupa 6 decembrie. De aici si volatilitatea combinatiilor posibile si reticienta actorilor. Totusi, nu trebuie sa uitam ca indiferent de distributia rolurilor, atat timp cat parametrii de “joc in trei,, se vor pastra, logica relatiilor de putere va fi cea desenata mai sus, cu consecintele de rigoare.
Dar scopul exercitiului nostru nu a fost atat de mult acela de a prezice detalii combinatorice. Miza sa este alta. Daca facem un exercitiu de imaginatie post-electorala un lucru devine clar: este foarte putin probabil ca sistemul politic sa capete stabilitatea pe care multi o asteapta. De pilda, PDL va opera mereu in umbra pericolului implicit al unei coalitii dintre PSD si PNL, indiferent de circumstante. Pe de alta parte, coalitia PDL –PNL este exact ceea ce literatura numeste ,,coalitie disfunctionala,,. Dansul surprizelor si anticiparii va continua. Triadele sunt un proces aflat perpetuu in echilibru instabil. Iar aceasta nu are de a face cu cine va fi presedinte sau cine in mod concret va juca rolul de A, B sau C. Linistea pe care o asteptam de la perioada postlectorala pare iluzorie.
Putem spera ca simplificarea sistemului - pana la reducerea intregului la doua mari blocuri politice - va aduce mult dorita deblocare si asanare a mecanismului politic romanesc? Altfel spus, sta mantuirea noastra politica in sistemul bipolar sugerat, intre altii, de apropiatii lui Traian Basescu?
Sau este posibil ca stabilitatea sa fie obtinuta pe calea inversa?! Adica prin divizarea si segmentarea invinsilor pana in punctul in care nu mai pot capta potentialul combinatoriu al manevrelor in triada? Pastrandu-ne umorul, sa observam ca realegerea Presedintelui Basescu va avea cel putin acest avantaj: omul pare decis sa utilizeze oricare dintre cele doua metode pentru a rupe nodul gordian. Este destul de neclar ce vor face contracandidatii sai.
Oricum, indiferent ce credem despre toata aceasta poveste si ferindu-ne sa intram in plictisitoarele de acum polemici pro si anti Basescu, un lucru este sigur: geometria si dinamica triadelor, oriunde si oricand se manifesta, este o sursa continua de instabilitate si surprize. Si atat timp cat vor exista conditiile ca jocul in triade sa fie practicat in sistemul politic romanesc, este naiv sa asteptam liniste si stabilitate.

La 2009-11-09 21:32:05, Davidescu vasile a scris:

> Conceptia dlui Paul Algilica asupra triadei puterii(partea II-a)

Talmes balmesh !Cine-i in primul rind Pipilica-bibilica-lingurica-piulica? O idee coerenta se autoexplica, nu e nevoie de tratate ori tomuri intregi. Matale te autodenunti a fi un scirta scirta pe hirtie. Nu te-am citit, fii pe pace. Fost-ai coleg cu criminalul la frunze?

La 2009-11-09 22:34:52, brebenel a scris:


Sa stii ca daca nu ma citesti pun doliu la matura.

De altfel nici nu cred ca pricepi ce am scris si de asemenea nu cred ca poti citi 2 pagini dactilo,adica ai astenie la creier.

Sau vorba unui nazist,cand auzi cuvantul cultura duci mana la pistol.

De altfel cine crezi ca ar tocmi oameni ca tine decat PNL.

Iti da si tie de un tzoi pe zi si tu insulti pe cei care se pricep

La 2009-11-09 21:32:05, Davidescu vasile a scris:

> Conceptia dlui Paul Algilica asupra triadei puterii(partea II-a)
>
> Aceste experimente au confirmat existenta unei tendinte a celor mai
> slabi doi membri de a se combina impotriva membrului mai puternic
> (Deci alianta PSD-PNL nu ar fi o surpriza). Trebuie spus, insa, ca
> probabilitatea aparitiei unei coalitii de tip BC este departe de a fi
> o constanta sau o lege a naturii.
>
> Ea variaza de la un experiment sau caz la altul, ii poate fi
> directionata prin simpla modificare a ,,regulilor jocului,,. Pe
> scurt, dinamica triadelor este data de o combinatie intre logica
> interna a relatiei intre cele trei parti si logica contextului social
> in care triada se configureaza. Deducem de aici ca este naiv sa credem
> ca o situatie precum cea cu care se confrunta scena politica
> romaneasca acum are un deznodamant predeterminat de logica
> inflexibila a vreunei legi sociale universale.
>
> Acestea find zise, sa nu uitam, insa, ca gradele de libertate privind
> combinatiile posibile in triade raman, de fapt, foarte limitate. Este
> inevitabil ca intr-o triada ierarhica se vor foma niste coalitii. Iar
> logica prin care procesul este pus in miscare va fi intotdeauna
> dezarmant de simpla. De pilda, A (adica PDL-Basescu in cazul nostru)
> va opera mereu in umbra pericolului implicit al unei coalitii dintre
> B si C, indiferent de circumstante. In special atunci cand acesta
> considera ca B are de castigat foarte mult de pe urma coalitiei
> rebele, situatia devine exploziva. In acelasi timp, B (adica PSD in
> cazul nostru) este constient ca o coalitie AC l-ar transforma in
> perdantul troicii, fara prea mari costuri pentru A sau C.
>
> Si, din moment ce nu poate avea o coalitie BC, el va prefera o
> coalitie AB, decat nici una. Intelegem acum mai bine de ce viata in
> triade este un continuu dans al suspiciunii si al anticiparii, un joc
> al manevrelor duplicitare intr-un perimetru combinatoriu de o
> ingustime sufocanta. Intelegem de mai bine si ceva din politica
> romaneasca. Trist, dar adevarat. Daca asa stau lucrurile,
> duplicitatea si tradarea in sistem nu sunt nici exceptionale, nici
> accidentale, ele sunt, in realitate, structurale: fac parte
> intrinseca din insasi mecanica functionarii sistemului!
> Si cum ar putea fi altfel? A se gandeste continuu daca si cum sa
> formeze o coalitie cu oricare dintre B sau C, inainte ca cei doi sa
> se alieze intre ei. Pe care sa-l aleaga? Coalitia AC este tentanta.
> In principiu, C ar prefera sa se alature lui A decat lui B. Mai mult,
> din moment ce B reprezinta un pericol mai mare la adresa autoritatii
> lui A, ar parea o imprudenta sa-i intaresti fortele printr-o coalitie
> AB.
> Cu toate acestea, spun studiile de specialitate - si aici descoperim o
> firava raza de lumina -, in noua cazuri din zece, alegerea corecta
> pentru liderul aflat intr-o triada ierarhica este sa formeze, daca
> poate, o coalitie AB. Este singurul tip de coalitie care nu
> submineaza conducerea organizatiei sau sistemul de operare al
> organizatiei.
> Cu alte cuvinte, in cele mai multe cazuri, A ,,are mai mult de
> castigat decat de pierdut din mentinerea autoritatii principalului
> sau subordonat,,. Pe drept cuvant, se spune ca geometria triadelor
> este plina de surprize! Daca teoria ne aduce surprize, ce sa mai
> spunem de practica? N-am avut pana de curand exact acest tip de
> coalitie la putere prin PDL-PSD?!
> Ce ne spune literatura de specialitate despre coalitia de tip AC,
> sugerata de premierul desemnat? Cunoscuta, uneori, si drept
> ,,coalitie disfunctionala,,, aceasta mentine autoritatea lui A cu
> pretul crearii unei relatii ambigue intre B si C. Actorul B continua
> sa aiba influenta asupra lui C, luat separat, dar este dominat de
> coalitia AC din care C face parte. Intr-un astfel de aranjament,
> ,,nici B, nici C nu-si pot exersa autoritatea cu incredere si
> eficienta, iar obiectivele si efortul administrativ de care este
> responsabila triada in cauza (fie ca este vorba de gestionarea unei
> firme sau de guvernarea unei tari) va avea, cel mai probabil, de
> suferit,,.
> Ajunsi la concluzii, sa ne reamintim ca toate cele de mai sus sunt
> doar interpretari stilizate in virtutea unui cadru teoretic. Lectura
> situatiei ne este momentan complicata de doua lucruri: (1) campania
> prezidentiala ce creaza o turbulenta ce mascheaza jocul in trei si
> (2) exista o incertitudine legata de rezultatul alegerilor. Altfel
> spus, desi este destul de probabil ca Traian Basescu va castiga,
> exista suficienta incertitudine reziduala cu privire la rezultat.
> Deci cu privire la cine va juca rolul de A dupa 6 decembrie. De aici
> si volatilitatea combinatiilor posibile si reticienta actorilor.
> Totusi, nu trebuie sa uitam ca indiferent de distributia rolurilor,
> atat timp cat parametrii de “joc in trei,, se vor pastra,
> logica relatiilor de putere va fi cea desenata mai sus, cu
> consecintele de rigoare.
> Dar scopul exercitiului nostru nu a fost atat de mult acela de a
> prezice detalii combinatorice. Miza sa este alta. Daca facem un
> exercitiu de imaginatie post-electorala un lucru devine clar: este
> foarte putin probabil ca sistemul politic sa capete stabilitatea pe
> care multi o asteapta. De pilda, PDL va opera mereu in umbra
> pericolului implicit al unei coalitii dintre PSD si PNL, indiferent
> de circumstante. Pe de alta parte, coalitia PDL –PNL este exact
> ceea ce literatura numeste ,,coalitie disfunctionala,,. Dansul
> surprizelor si anticiparii va continua. Triadele sunt un proces aflat
> perpetuu in echilibru instabil. Iar aceasta nu are de a face cu cine
> va fi presedinte sau cine in mod concret va juca rolul de A, B sau C.
> Linistea pe care o asteptam de la perioada postlectorala pare
> iluzorie.
> Putem spera ca simplificarea sistemului - pana la reducerea intregului
> la doua mari blocuri politice - va aduce mult dorita deblocare si
> asanare a mecanismului politic romanesc? Altfel spus, sta mantuirea
> noastra politica in sistemul bipolar sugerat, intre altii, de
> apropiatii lui Traian Basescu?
> Sau este posibil ca stabilitatea sa fie obtinuta pe calea inversa?!
> Adica prin divizarea si segmentarea invinsilor pana in punctul in
> care nu mai pot capta potentialul combinatoriu al manevrelor in
> triada? Pastrandu-ne umorul, sa observam ca realegerea Presedintelui
> Basescu va avea cel putin acest avantaj: omul pare decis sa utilizeze
> oricare dintre cele doua metode pentru a rupe nodul gordian. Este
> destul de neclar ce vor face contracandidatii sai.
> Oricum, indiferent ce credem despre toata aceasta poveste si
> ferindu-ne sa intram in plictisitoarele de acum polemici pro si anti
> Basescu, un lucru este sigur: geometria si dinamica triadelor,
> oriunde si oricand se manifesta, este o sursa continua de
> instabilitate si surprize. Si atat timp cat vor exista conditiile ca
> jocul in triade sa fie practicat in sistemul politic romanesc, este
> naiv sa asteptam liniste si stabilitate.
>
>
>