Conceptia dlui Paul Algilica asupra triadei puterii(partea I)
Care este speranta de iesire din criza politica.Vom prezenta in continuare conceptia unui scriitor de exceptie,dl.Paul Algilica.Iata ce spune autorul.
Daca sistemul politic ramane cantonat in triada PDL-PSD-PNL si dupa alegeri, este naiv sa asteptam liniste si stabilitate politica
PNL se coalizeaza cu PSD impotriva PDL. Premierul desemnat declara insa ca ar face ,,si maine,, un Guvern cu PNL. PNL respinge categoric oferta. Data fiind actuala configuratie a partidelor parlamentare, stabilitatea unui viitor guvern – pre sau post electoral – pare sa depinda de o coalitie a doua dintre cele trei partide majore.
Observatorul inteligent nu uita ca dincolo de retorica si agitatia actorilor politici stau parametrii obiectivi ai jocului de putere. Iar daca plecam de la ideea ca logica actualului camp politic este definita in principal de existenta a trei poli majori de putere, realizam ca avem in fata o situatie strategica de manual.
Inca din antichitate cei preocupati de politica si strategie au observat tendinta sistematica a grupurilor formate din trei participanti - fie ca este vorba de actori individuali sau colectivi - de a se regrupa in combinari de cate doi contra unul. Sociologia moderna a conceptualizat si a formalizat problema. Combinarea a doi a fost denumita ,,coalitie,,, iar grupul de trei in care aceasta apare a fost denumit ,,triada,,.
Asa cum spune Theodor Caplow, autorul celei mai cuprinzatoare sinteze a literaturii din domeniu, studiul coalitiilor manifestate in triade i-a fascinat pe sociologi nu numai datorita ,,preciziei si a regularitatii specifice procesului de formare a coalitiilor in circumstante foarte diverse,,, dar si datorita ,,usurintei cu care, in scopuri analitice, sisteme sociale foarte complexe pot fi reduse la forme triadice,,.
Iar daca mai adaugam si faptul ca scopul programatic al unor astfel de analize este de a descoperi cum, ,,prin permutari ale coalitiilor dintr-un sistem social, puterea se poate transforma in slabiciune si slabiciunea in putere,,, intelegem mai bine si intensitatea acestei fascinatii. Sa aruncam o privire asupra catorva idei din aceasta literatura, idei ce poate ca au o oarecare relavanta si pentru cazul nostru.
Literatura spune ca, pornind de la criteriul ,,puterii relative a membrilor lor,,, triadele ,,pot fi clasificate in opt tipuri care par a se regasi in toate societatile umane,,. Din punct de vedere al interesului nostru, interes generat de cazul curent romanesc, ne vom concentra doar asupra unui singur tip, unul ce aproximeaza acest caz. In acest tip de triada, A este mai puternic atat decat B, cat si decat C.
A ii domina pe oricare dintre ceilalti doi luati separat; fiind vulnerabil, insa, in fata unei coalitii dintre B si C. Altfel spus, putem formaliza destul de bine scena noastra postelectorala: PD-L (plus Presedinte), ca A; si PSD si PNL, ca B si C (UDMR este actor secundar ce se aliniaza la jocul triadic, desi este adevarat ca prezenta lui pune unele probleme formalizarii perfecte a triadei).
Un exemplu simplu ajuta conceptualizarii unei situatii a carei aparenta simplitate este pervers de inselatoare. In orice organizatie sau ierarhie, cand A este seful, iar B si C sunt cei mai puternici subordonati ai sai, A se confrunta continuu cu o problema strategica majora: cum sa evite formarea unei coalitii rebele intre B si C. (Lucru pe care PDL -vedem bine- nu l-a reusit). Literatura ne spune ca ,,aproape orice situatie de leadership poate evolua intr-o tipologie in care liderul se confrunta cu doi subordonati capabili sa se opuna autoritatii sale daca decid sa se alieze,,.
Este o poveste eterna: autoritatea sefului o depaseste pe cea a subalternilor luati separat. Aliindu-se, cei doi devin suficient de puternici pentru a-l neutraliza sau pentru a-l da la o parte. Deci, chiar si atunci cand liderul ,,are suficienta putere si autoritate si nu poate fi detronat, tot va trebui sa ia in considerare problemele create de coalitiile formate de subordonatii sai,,.
Sa notam aici ceva foarte important: Coalitiile in triade sunt, asadar, un proces - ele pun o problema continuu, niciodata rezolvata. Stabilitatea automata, echilibrul static in triade este un miraj. Aparenta echilibrului este intotdeauna rezultatul unui laborios efort strategic. Cu alte cuvinte, arta managementului si a leadershipului (si prin implicatie arta politicii) consta, in mare masura, in arta anticiparii si a combaterii formarii coalitiilor rebele.
Acestea fiind spuse, sa facem un pas inainte. Marele sociolog Georg Simmel a observat iminenta pericolului creat pentru cel mai puternic dintre membri cand, in triada, cei doi subordonati devin egali. Este suficient ca un echilibru de putere sa aiba loc (chiar si tranzitoriu) intre B si C, ca, in mod automat (prin facilitarea formarii unei coalitii impotriva sa), puterea relativa a lui A sa fie transformata in slabiciune relativa. Dinamica triadelor este, asadar, plina de surprize contraintuitive: egalitatea subordonatilor, departe de a linisti lucrurile, pare a fi primejdioasa! Simmel nu a fost, insa, primul care a constatat ca o cale de defuzare a acestui pericol este simpla transformare a triadei cu doi subordonati egali intr-o triada ierarhica, adica facandu-i pe B si C usor inegali.
,,Una dintre practicile obisnuite la incasi, scrie el, era sa imparta un trib nou cucerit in doua jumatati aproximativ egale si sa le desemneze sefi cu status si putere usor inegale. Aceasta era, fara indoiala, cea mai potrivita modalitate de a provoca rivalitate intre cele doua capetenii, prevenind alianta impotriva conducatorului suprem.,, Daca ar fi dat celor doi fie ranguri identice, fie ar fi creat o discrepanta foarte mare intre ei, ar fi facut coalizarea lor mult mai lesnicioasa.
Pe de o parte, ,,daca cele doua capetenii ar fi avut acelasi rang, acest lucru le-ar fi usurat negocierea de impartire a puterii si a leadershipului. Acesta ar fi redus probabilitatea de a fi tentati de alte aranjamente si implicit ar fi redus probabilitatea ca intre ei sa aiba loc negocieri dure si neintelegeri,,. Pe de alta parte, daca cele doua capetenii ar fi avut ranguri si puteri substantial inegale, ,,leadershipul unuia nu s-ar fi confruntat cu nicio opozitie, impunandu-se cu usurinta,,. Pe scurt, o usoara diferenta de rang si putere naste un aranjament ce ingreuneaza tendinta de coalizare si reduce pe termen scurt probabilitatea rebeliunii.
Comentandu-l pe Simmel, Caplow constata ca ,,aceeasi intuitie o au si liderii moderni, fiind neobisnuit ca intr-o organizatie sau sistem doi subordonati puternici sa ramana semnificativ egali pentru o lunga perioada de timp,,. Chiar si un manager slab si ineficient ,,poate, de obicei, face astfel incat sa incline echilibrul de autoritate spre un subordonat sau altul,,.
In sfarsit, explica acelasi Caplow, o alternativa pentru C, atunci cand i se propune o coalitie BC, este sa formeze, in schimb, o coalitie AC ,,deoarece, cu toate ca va ramane subordonat in noua alianta, acesta va castiga, de data asta, in plus, influenta asupra lui B; influenta pe care nu a avut-o anterior. Mai mult, va obtine aceasta fara a-si asuma niciunul din riscurile specifice rebeliunii impotriva lui A,,.
Cat de inflexibile sunt ,,legile de fier ale coalitiilor in triade,,? Fenomenul a fost intens studiat in experimente de laborator.
|
Nr. 4687 de marti, 10 noiembrie 2009
Diversionistul Iliescu (5413 afisari) 
