Timp liber

<<Ai multe puncte de vedere discutable. Si daca ar fi doar generale. Dar te lansezi in aprecieri nefondate decat pe presupuneri si asta nu are cum sa dea nastere la o comunicare cu oarece folos. Inchei aici.>>


_______


Nici nu ma asteptam la altceva din partea ta. ,,Te rog frumos, pin'-la copii ! Ai auzit ? Eeeee ! Eu stiu cel mai bine ce au nevoie copii mei !" ... Oare ? Eu nu zic ca pornirile tale sunt gresite, pentru ca o mama, nu?, vrea sa-si vada copiii fericiti, numai ca, nu intotdeauna ei, parintii, sunt cei care ii fac fericiti pe copiii lor, ei, parintii, fiind doar o parte din fericirea copiilor lor. Din prea multa iubire pentru copii tai, poti sa (si) gresesti, si asta se intimpla cel mai adesea.

Dar hai sa nu mai vorbesc ,,de la mine". Sa depasim persoana mea si acest moment al generalizarilor, al opiniilor bazate pe puncte de vedere proprii, personale. Eu am sa ma refer mai departei la citeva exemple pe care le-am intilnit in viata mea si care-mi intaresc opiniile mele, pt. ca eu, (si) pe baza lor mi-am format aceste opinii.

Am aici o prietena (ca sa zic asa), o romanca, venita si ea tot acum vreo 20 de ani din tara, fugind pentru aceleasi motive mihailesti. Era casatorita si a divortat. Barbatul ei ?, un nemernic. A stat nemaritata vreo 12 ani si s-a ,,luat" cu un american. Toate bune si frumoase si la locul lor. A devenit mamica de trei baieti. Aoileooo ! Tragedie curata. Mamica, de unde era subiect de ejaculari precoce la berbantii care roiau in jurul ei, a devenit din ,,diva", o simpla muiere. Am intrebat-o o data, asaaa, pentru curiozitatea mea, cum se simte ea in momentele ei intime, cind faci ce faci reflexiv, cind iti iesi din tine, cind te daruiesti. Cum o faci ?, cum iti alegi cuvintele englezesti in acele momente ?, ea detinind si o engleza extrem, extrem de buna. Si mi-a spus fara nici o urma de ranchiuna sau de stinjeneala ca comunicarea a facut-o sa se inhibe de cele mai multe ori, pierzind placerea la o virsta destul de tinara cind alte femei sunt inca in mood. ,,In acele momente nu mai esti tu, si din mine nu mai puteau veni cuvintele englezesti, si am luat-o de cele mai multe ori in limba romana, ceea ce ducea de multe ori la ,,ruperea" momentului. ,,E ! Ce sa-i faci ? Asta e. Acum nu se mai poatea face nimic. Eu mi-am ales, eu o trag !"

Un alt caz, un baiat, Silviu pe numelelui. Avea niste probleme cu vertigo. Timpitii de doctori, ca sa scape de el i-a administrat un medicament extraordinar de periculos : paxil. A ajuns la facultate unde avea rezultate extrem de proaste. Cum-ne-cum a terminat facultatea, dar s-a trezit si din paxil, pe care l-a aruncat la cosh shi s-a indirjit sa lupte impotriva bolii lui. A reluat multe cursuri, si asa a facut si masteratul, acum gindindu-se la phd, dar nu pre amai are timp. A ,,pus mina" pe un job in Chicago, cu un start de 110 mii pe an, el fiind expert in C++, la o firma de trading. Aceasta firma are o sucursala si in Romania. Cind a aflat de asa ceva, Sivliu a aplicat ca sa mearga acolo. Firma a zis : perfect ! Si l-au pregatit ca sa preia acea sucursala si sa fie reprezentantul american acolo, pt. ca actualmente nu este nimeni, pe seful facind un baiat, Cristi, care este CEO la firma din Chicago, facind multe drumuri intre Ro. si SUA, nereusind sa gaseasca pe cineva ca sa se duca acolo. Silviu s-a dus in Ro., sta la un apartament in Iancului, are un amarit de Logan si e fericit. Are prieteni cu duiumu. Compania Are vreo 16 tineri buni in ITT. Silviu are un salariu destul de modest comparat cu cel din state, aproape 2000 de euro. Deh, nu mai are casa si BMW, dar e muuult, mult mai fericit. Inainte sa plece, au sarit pe el toate cunostintele, parintii ; ,,Baaaa ! Ai innebunit ? Toti de-acolo pleaca si tu te intorci ? Esti nebun ? Stii ce te asteapta acolo ? Ba, boule ! Stai dracu pe fundu tau aici si termina-te cu fitzele-astea !" dar el, Silviu ?, l-a durut in prastie. A lasat totul si s-a dus acolo. De ce ? Pentru ca, spune el, numai aici sunt fericit. Uite, spune el, de cind sunt aici nu mai am nici un fel de vertigo, nu mai am nici un fel de ameteli, nu mai am nici un fel de probleme cu sanatatea. Apa, as miloasa cum e, o iubesc. Aerul, asa plin de praf cum e, il iubesc. Saracia ? Asa urita cum ea, nu ma dispera. Traiesc intr-o stare de iubire pentru toti si pentru toate. Sunt la mine acasa si nu ma mai prefac ! Toti ma inteleg si ii inteleg pe toti. Am ceea ce-am poftit si nimic nu ma face nici macar sa ma gindesc la SUA.

Sunt cazuri reale, Mihaelo. Nu te juca cu fericirea altora doar pentru ca tu esti mamica si ca tu ai sti ce le trebuie fetitelor tale ca sa fie fericie.

Era o scena intr-un film, Contact, cind un tip ii spune personajului principal : ,Draga mea Kelly, uite ce urita este planeta asta; planeta asta este rea, plina de nemernici ! Asta e, ce sa-i faci ?", la care Kelli ii raspunde : ,,eu credeam ca planeta este asa cum ne-o facem !"

Te asigur ca nu ai sa intilnesti emigranti fericiti. Toti sunt niste lasi cind ii intrebi daca snt fericiti. Nu !, nu sunt fericiti, sunt duplicitari. TE mint si SE mint. Asta daca vrei sa ma crezi, desi nu-mi pun sperante. Tu esti ,,catira", la chestiile-astea. Mai ales cind este vorba (si) de copii ! Aoileooo !