Analize si comentarii

O sa ma opresc o clipa la alti profitori, de data asta mult mai subtili si mai periculosi, tocmai pentru ca ei nu viseaza la vremelnicie, ci la eternitate: "elitistii" . Aceia care ar trebui sa dea culturii in slujba careia sunt ratia de intelepciune si de unicitate. Scriam in urma cu ceva timp despre intelectualii tupilati prin diferite fundatii si diplomatii publice (cine stie ce inseamna asta, intelege), gata sa ciupeasca tot ce le pica in mana de pe urma slugarniciei lor. Asa au fost unii si inainte de anii 90, iar metehnele patentate de timp nu se schimba din mers. Slugarnicii prezidentiali de azi sunt acei intelectuali care de la faza de “apolitici” au trecut la faza de activisti politici. Cine crede ca doar caracterul de slugi ii impinge la asemenea gesturi sunt poeti. Lipsa de caracter, slugarnicia, are un pret, si nu de fiecare data mic. Adica, ei nu slugarnicesc dupa principiul maiorescian "arta pentru arta", ci tezist, cu folos, la greu. Pentru un post de ambasador, pentru un post de presedinte la Institutul Cultural Roman, pentru demnitati de stat la CNSAS, pentru sefii de edituri, de posturi de radio etc. Intr-un articol din care reiesea ca se disculpa, dar parca ironic si pentru a demonstra ca el lauda puternicii zilei fara sa aiba foloasele unor "moguli", Mircea Cartarescu, un nume in literatura romana, spre deosebire de Patapievici care nu va fi niciodata, explica de ce, desi aduce omagii Puterii reuseste sa ramana vertical, fara sa aiba foloase. Eu unul am simtit aici o aluzie aproape voalata mai repede la Patapievici decat la vreun mogul de presa. Macar acestia din urma sunt privati si nu devora bugetul statului, zeci de milioane de euro, cum se intampla la ICR. Pentru ca intelectuali slugarnici ca el si Liiceanu sau Plesu sau TRU sau altii din camarila prezidentiala au pus mana pe posturi grase in urma slugarniciilor publice repetate. Cartarescu, un om talentat si muncitor, n-a obtinut in schimbul prestatiilor sale nici post de ambasador, nici de europarlamentar, nici sef de editura, nici presedinte de ICR, e drept. Desi poate le-ar fi meritat cu mult mai mult decat cei amintiti mai sus. Sigur, nici el n-a ramas sarac lipit, macar o catedra universitara, burse peste hotare si, mai ales, transformarea lui, de catre "elitistii" cu functii, in scriitorul-etalon al Romaniei! Pentru el asta este o realizare cat este pentru altii un post de inalt dregator, cand te gandesti ca un alt scriitor care n-a scris in viata lui un omagiu basescian a ramas doar cu gloria ratacind printre blocuri, acolo unde se aud doar versurile protestatare ale baietilor de la BUG Mafia sau Parazitii. Sa ne mai amintim ca un inginer, in urma unor scrisori plecate de la Institutul de fizica de la Magurele si ajunse tocmai la Paris, pe adresa ambasadorului din 1990, Alexandru Paleologu, a fost si el propulsat pe soclul de filozof-etalon al tarii de acelasi tandem Plesu-Liiceanu. Probabil unde au simtit ca omul le seamana si la opera si la caracter! Ce nu stiu acesti intelectuali slugarnici este ca, desi la un moment dat au impresia ca pot hotari ei soarta culturii din Romania, ca pot ei hotari clasamente culturale imuabile si ierarhizari irefutabile, peste doar cateva decenii toata aceasta constructie a lor, conjuncturala, falsa, nevolnica, semn al vremurilor tulburi, se va prabusi ca niste turnulete din capace de sticle de bere si in locul lor vor aparea alte si alte arhitecturi culturale. Pana la urma, tot efortul asta nu e inutil, caci aduce foloase majore pe termen scurt. Este doar ridicol, e jalnic. Cel putin din punctul de vedere al filozofiei extrem orientale, al carei adept sunt. Asa ca, din pacate si doar din cauza lor, nici pe acesti "elitisti" slugarnici n-o sa mai dau doi bani. Cand imi va pica in mana o stire de genul "Patapievici a declarat... " o voi arunca la gunoi ca pe un bilet RATB compostat. Repede si fara sa ma mai intereseze continuarea frazei. (George Cusnarencu)