Externe

atacate de state "pacifiste" precum SUA si Israel, ptr a se restabili securitatea si pacea la nivel global. Apoi, aceste state "pacifiste", tot in spiritul pacii, vor ajuta Iranul si Coreea sa se "democratizeze", precum au procedat si in cazul Irakului, "democratie" de pe urma careia poporul irakian a tras numeroase "beneficii" cum ar fi: foamete, violenta, lipsuri materiale, deznadejde si disperare, "democratizarea Irakului" fiind doar un pretext pentru a pune mana pe bogatele puturi de petrol controlate de Saddam Hussein. Iranul si Coreea de Nord vor fi distruse (in cazul in care vor fi atacate), si nu ptr a se garanta pacea lumii (caci aceste 2 state inca nu au amenintat cu folosirea fortei si nu prezinta un pericol real ptr nimeni) ci ptr a se elimina posibilii concurenti ai SUA si Israelului. Clubul nuclear este exclusivist, state considerate din varii motive ca fiind paria, nu-si au locul aici.
Iranul este ingrijorat cat timp are drept vecin un stat inarmat nuclear, agresiv si ocupant, iar de compromisuri nu poate fi vorba in acest caz. Poate numai in cazul in care securitatea sa va fi garantata in fata unui eventual atac israelian, Iranul se va mai "inmuia". Cert este ca pana acum, nu s-a demonstrat ca Iranul ar manifesta un interes vadit ptr utilizarea programului nuclear in scop militar. Parerea mea este ca negocierile trebuiesc continuate cu orice pret, oferindu-i-se Iranului in PRIMUL RAND garantii ferme in materie de securitate, si apoi avantajele economice sau mai stiu eu ce. Iranul este capabil de compromisuri (ceea ce nu se poate spune despre Israel, de pilda), dar numai daca i se ofera aceasta sansa. Razboiul nu-si are rostul in cazul de fata, pacea globala nu se obtine ucigand iranieni nevinovati, ci stapanind arta negocierii. Pe care Obama se pare ca o stapaneste admirabil pana acum.
Istoria ne invata ca pacea adevarata se obtine atat prin starpirea agresorului (cazul Germaniei naziste), dar si prin indelungate negocieri cu state mai naravase (cazul Iranului).

La 2009-08-14 03:47:20, Evreu-rus a scris:

> atacate de state "pacifiste" precum SUA si Israel, ptr a se restabili
> securitatea si pacea la nivel global. Apoi, aceste state "pacifiste",
> tot in spiritul pacii, vor ajuta Iranul si Coreea sa se
> "democratizeze", precum au procedat si in cazul Irakului,
> "democratie" de pe urma careia poporul irakian a tras numeroase
> "beneficii" cum ar fi: foamete, violenta, lipsuri materiale,
> deznadejde si disperare, "democratizarea Irakului" fiind doar un
> pretext pentru a pune mana pe bogatele puturi de petrol controlate de
> Saddam Hussein. Iranul si Coreea de Nord vor fi distruse (in cazul in
> care vor fi atacate), si nu ptr a se garanta pacea lumii (caci aceste
> 2 state inca nu au amenintat cu folosirea fortei si nu prezinta un
> pericol real ptr nimeni) ci ptr a se elimina posibilii concurenti ai
> SUA si Israelului. Clubul nuclear este exclusivist, state considerate
> din varii motive ca fiind paria, nu-si au locul aici.
> Iranul este ingrijorat cat timp are drept vecin un stat inarmat
> nuclear, agresiv si ocupant, iar de compromisuri nu poate fi vorba in
> acest caz. Poate numai in cazul in care securitatea sa va fi garantata
> in fata unui eventual atac israelian, Iranul se va mai "inmuia". Cert
> este ca pana acum, nu s-a demonstrat ca Iranul ar manifesta un
> interes vadit ptr utilizarea programului nuclear in scop militar.
> Parerea mea este ca negocierile trebuiesc continuate cu orice pret,
> oferindu-i-se Iranului in PRIMUL RAND garantii ferme in materie de
> securitate, si apoi avantajele economice sau mai stiu eu ce. Iranul
> este capabil de compromisuri (ceea ce nu se poate spune despre
> Israel, de pilda), dar numai daca i se ofera aceasta sansa. Razboiul
> nu-si are rostul in cazul de fata, pacea globala nu se obtine ucigand
> iranieni nevinovati, ci stapanind arta negocierii. Pe care Obama se
> pare ca o stapaneste admirabil pana acum.
> Istoria ne invata ca pacea adevarata se obtine atat prin starpirea
> agresorului (cazul Germaniei naziste), dar si prin indelungate
> negocieri cu state mai naravase (cazul Iranului).
>