Mai nene Ioane,bine era sa fi fost mata,maramurasan,ca altfel veeai situatia.
Eu nu-s maramurasan,ba dimpotriva,Da mie mereu mi s-o parut maramuu un fel de buri al pamantului romanesc.Spre norocul meu,am avut in familie un unchi (casatorit cu o sora a mamei mele) chiar de pe Valea Izei.
Si spre ghinionul meu,eu care am calcat cu piciorul aproape in 80% din km patratzi ai tzarii mele si mi-am bagat piciorul in alte 13 tzari (Turcia,Bulgaria,Grecia,Ungaria,Austria,Italia,Frantza,Germania,Belgia,Olanda,Luxemburg,Spania si Portugalia si nu plec eu de aici pana nu vad si Marocu),ei bine,in Maramures nu am fost.
Dar unchiul asta al meu,mi-a adus in multe,in nespus de multe randuri,Maramuul in casa.
In casa lui,eu,copil de la tzara,am constientizat, prin 1965,primul meu revelion,petrecut cu o familie de poveste (9 fratzi) in fatza unui televizor Rubin.
Nu pot reda atmosfera frateasca de atunci,a familiei mele,desi e suficient sa inchid ochii ca o si am pe retina,parca-ar fi azi.
Pai,cand punea unchiul asta al meu mana pe o chitara si canta ca pe la el,pe nu mai stiu care trei corzi,si cand facea niste tzapurituri de-ale lui,specifice,Valea Izei era in mijlocul casei,intre noi.
Vreau sa spun mai nea Ioane,ca ai fortzat rau nota.
O fata de pe la noi,nu vorbeste cu tatal ei de problemele ei intime,dintr-o chestie caruia noi,tzaraneste ii spunem ca "nu se cade".
Nu e vorba de o falsa pudoare,sau de puoare excesiva,ci mai ales de apartinere la alte generatii.
Sunt lucruri pe care se cade sa le discute mama cu fata,si invers.Dar tot raman lucruri care le discuta intre ei cei de o seama,adica apartinatori ai aceleiasi generatzii,sau cel mult,generatzii apropiate.
N-ar avea rost sa stricam noi farmecul varstei,amestecand generatiile.
Este ca si cu Mos Craciunul.Il lasi pe copil,sa se desparta de copilarie,usor usor,pasind pe picior propriu,descoperind el insusi lumea,tu ramanand un necunoscut complice.
Eu sunt in Spania de 6 ani.Personal,nu am nici o cunostintza,prostituata.Asta nu inseamna ca nu sunt.
Sunt nea Ioane.Multe.Fete tinere,de o frumusetze exterioara splendida.Le vad,seara de seara in drumul meu spre slujba,sau inapoi spre casa.Stau,numai in costume de baie si fac semne,incercand sa vanda marfa.
Se prea poate sa fie si romance.Cine le cunoaste istoria?
Dar nu cred eu ca se duce vreuna sa vorbeasca despre asta cu tatal ei.
Un tata,mai ales aflat in situatie sa nu poata sa asigure copilei lui conditiile minime care ar fi facut-o sa nu plece,nu poate decat sa o mangaie pe frunte,si sa o intrebe:"Cum itzi e,copilule,in lupta asta idioata cu viatza?Cum itzi e intr-o lume straina?.
Iar ea s-ar putea sa-i raspunda:"E greu,tata,nu e usor.Dar rabd mai usor bataia de joc a strainului,decat bataia de joc venita din partea celor ce-mi sunt dragi.
Nu nea Ioane.Un om cum-se-cade nu vorbeste cu fata lui,de vibrator.
In dragoste (cu sens de "purtare de grija") vibratorul nu exista.Doar in sex.Intr-un anumit sex,cand oamenii nu mai sunt de mult de carne ci de plastic. |
Nr. 4605 de miercuri, 5 august 2009
Scutul PDL pentru traseista lui Basescu (4711 afisari) 
