Timp liber

CALUGARU
2009-08-01 08:28:57

,,un gind bun, si pe curind"

Scrie madam Carlan :

,,Poate parea un paradox cum, tocmai din iubire se poate ajunge la excese inimaginabile si, mai grav, la dependenta de ele, dar cica n-ar fi si totul are o explicatie."

Acest paragraf apare in preambulul editorialului Mihaelei, dorindu-se a ne pregati intr-o incursiune a unei realitati grave din societatea romaneasca, si nu numai : violenta in familie.

Deja sunt cunoscute tehnicile de redactare a unui text de ziar care se doreste a fi cit mai incitant facindu-l pe cititor sa ramina la pagina pe care este tiparit, si, incorsetat de problematica pusa in discutie sa ramina cu ochii atintiti pe vreo reclama mai mult sau mai putin dubioasa care, in esenta ei, transforma absurdul in salariu editorilistilor... si editorialistelor ! :)))))) Da, tehnica e binecunoscuta; un editorial sau un speach debuteaza cu o gluma (dupa caz) sau cu un minidiscurs esential care e musai sa ne agite interesul, pregatindu-ne pentru cine stie ce lucruri deosebite.

Pentru unii ca mine, insa, preambulul e mai interesant decit dezbaterea din text, pentru ca ascunde si exprima gindurile si sentimentele editorialistei Carlan.

,,Putin ne importa" daca ,,pana" domniei sale e stufoasa, greoaie, incilcita si confuza; dumneai se bazeaza pe spiritul nostru de a intrezari ce dorea dinsa sa ne comunice pentru ca, nu-i asa ?, ne-am familiarizat deja cu ,,stilul" carlanesc si intuim usor ce doreste sa ne comunice chiar daca din text numai Becali ar mai scoate ceva. In sfirsit ...

Daca Mihaela ar fi pregustat cit de cit din misterul iubirii ar sti si nu s-ar mai incumeta sa promulgheze teze incilcite si fara valoare despre iubire, deoarece iubirea nu genereaza nefericire chiar daca esti, aparent, nefericit in iubire ! Nuuu, nu e nimic confuz in ce-am declarat; cel care iubeste nu poate sa urasca pentru ca tot ce are mai bun in el daruieste persoanei pe care o iubeste chiar daca drumul iubirii lui nu duce unde-si doreste si nu are finalitatea pe care o vrea. De cele mai multe ori, iubirea te incearca pentru ca ea, iubirea, nu este un dar ci o stare care te cuprinde instantaneu si paradaoxal, modificindu-te in structura ta intima pentru tot restul vietii tale. Cind iubesti, chiar daca-ti pierzi iubita (sau iubitul; dupa caz), nu nutresti sentiment de ura pentru el, pentru ca, in fond si la urma urmei, iubire-ti spune ca trebuie sa te jertfesti pentru ca celalalt sa fie fericit, iar daca celelalt este fericit, chiar daca fericirea lui inseamna ,,alt cineva", tu accepti, te resemnezi si preiei o cruce grea a suferintei, a crucii, dar si al fericirii ca celelalt este fericit. E greu de acceptat, dar asa se petrec lucrurile atunci cind te afli in iubire pura si cu iz divin.

Viata este complicata si situatiile difera de la caz la caz, dar exista un numitor comun care ne uneste si ne generalizeaza : iubirea. Iubirea este un ideal catre care tindem fiecare dintre noi, de la cei mai ursuzi pina la cei mai perversi si ipocriti. De unde vine acest sentiment ? De unde vine aceasta dorinta si tindere catre starea de iubire ?; majoritatea se prefac ca nu stiu sau nu indraznesc sa recunoasca. Mie nu mi-e frica sa o declar, si o spun cu toata sinceritatea de care sunt capabil : de la Dumnezeu; si cred aceasta cu toata fiinta mea. De aceea vin si spun ca preambulul Mihaelei e total gresit. In istorioara ei iubirea nu este deloc prezenta. Ce este prezent, insa, este ceva grav, si anume, patima draceasca, pe care unii (sau unele) o percep ca pe o ,,iubire". Nu e deloc asa. Si diavolul indeamna la iubire, numai ca iubirea pe care o propovaduieste el are ca finalitate perversul, pornografia, suferinta oarba, ura si de multe ori chiar crima.

Singurul ajutor pe care-l pot intrezari acelei nefericite si impatimite prietena a Mihaelei, este sa-L caute pe cel care genereaza iubirea, pentru ca numai asa va putea sa iasa din starea de orbire sufleteasca. E greu ? Cred ca da, aproape imposibil, pentru ca o patima te duce in cele mai nebanuite catacombe ale iadului, int imp ce tu traiesti cu credinta ca te afli pe drumul cel bun, cind de fapt traiesti in iluzii diavolesti.

Un singur lucru - si cu asta inchei - mai trebuie avut in vedere : cu cit cadem mai mult spre fundul iadului, cu atit mai mult mila lui Dumnezeu creste fata de cel aflat in suferinta, si numai atunci cind El considera ca am ,,ars" destul in asa fel sa ajungem la o stare de purificare stiuta numai de El, El va sufla ,,argintul" peste sufletul nostru si vom fi poleiti cu imaginea Lui. Acest lucru se poate face chiar in ultima secunda a vietii noastre, dar, fiti siguri, SE FACE !

,,un gind bun, si pe curind"