Editorial

Cand tot repteti cu atata obstinatie ca o placa de patefon ca oamenii l-au huiduit pe chel, ca el e capetenia tuturor relelor, etc. si asta nu ca un raspuns la o actiune clara a sa - efectul e contrar celui scontat. Chestia asta s-a vazut foarte bine cand cu referendumul pentru destituirea sa. Toata propaganda aia furibunda anti-Basescu a lucrat pana la urma in favoarea sa.

Cine vrea sa loveasca prin presa, asteapa cu rabdare ca victima sa o comita (sau eventual o provoaca sa o comita) si apoi da la gioale cu toata furia si-o tine tot asa doar pana cand publicu' da primele semne de plictiseala. Daca se trece prea mult de acel punct, consecinta e ca partizanii victimei se indarjesc si mai tare, iar spectacolul de sunet si lumina al executiei se transforma intr-un plictisitor dar totusi enervant zgomot de fond, care propaga simpatie in randurie indiferentilor.

Singurii care continua sa se bucure si sa guste melopeea monotona sunt adversarii de moarte ai victimei - dar aici nu e nici un castig pentru ca astia sunt deja cu pata pusa, deci nu mai trebuie convinsi. Ba chiar poate fi o chestie inselatoare - aprobarile lor zgomotoase si bucuria lor nemarginita pot crea impresia ca sunt mult mai multi decat sunt in realitate...

prosti irationali ca tine!


La 2009-07-31 01:04:44, Mache a scris:

> Cand tot repteti cu atata obstinatie ca o placa de patefon ca oamenii
> l-au huiduit pe chel, ca el e capetenia tuturor relelor, etc. si asta
> nu ca un raspuns la o actiune clara a sa - efectul e contrar celui
> scontat. Chestia asta s-a vazut foarte bine cand cu referendumul
> pentru destituirea sa. Toata propaganda aia furibunda anti-Basescu a
> lucrat pana la urma in favoarea sa.
>
> Cine vrea sa loveasca prin presa, asteapa cu rabdare ca victima sa o
> comita (sau eventual o provoaca sa o comita) si apoi da la gioale cu
> toata furia si-o tine tot asa doar pana cand publicu' da primele semne
> de plictiseala. Daca se trece prea mult de acel punct, consecinta e ca
> partizanii victimei se indarjesc si mai tare, iar spectacolul de sunet
> si lumina al executiei se transforma intr-un plictisitor dar totusi
> enervant zgomot de fond, care propaga simpatie in randurie
> indiferentilor.
>
> Singurii care continua sa se bucure si sa guste melopeea monotona sunt
> adversarii de moarte ai victimei - dar aici nu e nici un castig pentru
> ca astia sunt deja cu pata pusa, deci nu mai trebuie convinsi. Ba
> chiar poate fi o chestie inselatoare - aprobarile lor zgomotoase si
> bucuria lor nemarginita pot crea impresia ca sunt mult mai multi
> decat sunt in realitate...
>