''desigur ca o bratara
purtata la mana de un zeu
ea e mai linistita spre seara
desi nelinistita mereu.
ea luceste toata in luna
cand zeul isi ridica bratul zambind,
o lebada bruna
cu plisc de argint.
zeul e invizibil. nu se vede
decat ea la glezna mainii lui,
batand in cerul negru si verde
vederea mea ca un cui.
Nichita Stanescu, Desigur'''' |