Eveniment

Mi-a picat in mana, zilele trecute, ultimul numar al revistei Forbes. Cum domeniul economic, in care criza pandeste la orice colt, este sursa prosperitatii generale, am rasfoit-o cu interes, cum fac de fiecare data. In mod deosebit, mi-a atras atentia un articol despre doi romani de pe Wall Street, prezenti de peste 15 ani in centrul financiar al lumii, care se numara printre cei care au supravietuit crizei. Asocierea ultimelor doua cuvinte si detaliile reusitei lor mi-au revelat faptul ca managementul supravieturii este un management de criza. Sau invers, managementul de criza este unul de supravietuire. Desi managementul de criza/supravietuire este la limita a ceea ce se poate numi managementul relativitatii, faptul ca iese din sfera normalului nu ar trebui sa fie un motiv de a fi ocolit sau neglijat de abordarile teoretice si practice, ci dimpotriva (realitatile crizei actuale ne arata ca, in anumite conditii, anormalul isi poate depasi starea extrema, devenind una medie sau chiar globala !). In esenta, unul dintre cei doi romani, un barbat, spunea ca pentru a supravietui crizei, afacerile trebuie sa se reinventeze si sa se adapteze. Ca sa rezisti si sa faci fata turbulentelor crizei, trebuie sa fii intr-o miscare continua, sa fii tot timpul in joc. O data cu mediul, insusi omul de afaceri trebuie sa se schimbe, sa se reinventeze si adapteze. In primul rand, cel mai mare capital il reprezinta optimismul, increderea in sansa. In al doilea rand, cunoasterea, fara de care optimismul, singur, devine sinucigas. Omul nostru avea un nemasurat orgoliu al cunoasterii, tinea cu tot dinadinsul ca nu cumva sa ramana in afara jocului informational din domeniul sau. Niciun amanunt nu trebuie lasat la intamplare, pentru ca, in cele din urma, aplecarea catre minutiozitate te face remarcat si te impune. Al doilea exemplu, o femeie, isi dezvaluie secretul supravietuirii in fata “glontului” crizei, cu o anumita cochetarie, specifica genului: perseverenta si carisma, pe care le aseaza la baza reputatiei si reusitei personale. Ea nu se sfieste sa-si comunice propria teorie despre afaceri: acestea nu se bazeaza pe conditiile economice, ci pe relatiile economice. Principiul de la care nu se abate este de a nu refuza niciodata un client, oricat de putini bani ar avea in cont. Reinventarea si optimismul sunt, si ele, din plin, prezente, atunci cand, privind partea plina a paharului, considera ca recesiunea poate fi o pista pentru produsele noi. Oricine analizeaza astfel de cazuri de supravietuire la criza ajunge la concluzia ca ele au in comun acelasi lucru, respectiv un management de criza proactiv, bazat pe verb, pe actiune, pe miscare... Precum in cunoscutul proverb musulman cu muntele si Mahomed ( "Daca nu se duce Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed"), daca nu vin Clientii la tine, trebuie sa te duci tu la Clienti !

La 2009-06-13 17:56:32, Decebalus per Scorilo a scris:

> Mi-a picat in mana, zilele trecute, ultimul numar al revistei Forbes.
> Cum domeniul economic, in care criza pandeste la orice colt, este
> sursa prosperitatii generale, am rasfoit-o cu interes, cum fac de
> fiecare data. In mod deosebit, mi-a atras atentia un articol despre
> doi romani de pe Wall Street, prezenti de peste 15 ani in centrul
> financiar al lumii, care se numara printre cei care au supravietuit
> crizei. Asocierea ultimelor doua cuvinte si detaliile reusitei lor
> mi-au revelat faptul ca managementul supravieturii este un management
> de criza. Sau invers, managementul de criza este unul de
> supravietuire. Desi managementul de criza/supravietuire este la
> limita a ceea ce se poate numi managementul relativitatii, faptul ca
> iese din sfera normalului nu ar trebui sa fie un motiv de a fi ocolit
> sau neglijat de abordarile teoretice si practice, ci dimpotriva
> (realitatile crizei actuale ne arata ca, in anumite conditii,
> anormalul isi poate depasi starea extrema, devenind una medie sau
> chiar globala !). In esenta, unul dintre cei doi romani, un barbat,
> spunea ca pentru a supravietui crizei, afacerile trebuie sa se
> reinventeze si sa se adapteze. Ca sa rezisti si sa faci fata
> turbulentelor crizei, trebuie sa fii intr-o miscare continua, sa fii
> tot timpul in joc. O data cu mediul, insusi omul de afaceri trebuie
> sa se schimbe, sa se reinventeze si adapteze. In primul rand, cel mai
> mare capital il reprezinta optimismul, increderea in sansa. In al
> doilea rand, cunoasterea, fara de care optimismul, singur, devine
> sinucigas. Omul nostru avea un nemasurat orgoliu al cunoasterii,
> tinea cu tot dinadinsul ca nu cumva sa ramana in afara jocului
> informational din domeniul sau. Niciun amanunt nu trebuie lasat la
> intamplare, pentru ca, in cele din urma, aplecarea catre
> minutiozitate te face remarcat si te impune. Al doilea exemplu, o
> femeie, isi dezvaluie secretul supravietuirii in fata
> “glontului” crizei, cu o anumita cochetarie, specifica
> genului: perseverenta si carisma, pe care le aseaza la baza
> reputatiei si reusitei personale. Ea nu se sfieste sa-si comunice
> propria teorie despre afaceri: acestea nu se bazeaza pe conditiile
> economice, ci pe relatiile economice. Principiul de la care nu se
> abate este de a nu refuza niciodata un client, oricat de putini bani
> ar avea in cont. Reinventarea si optimismul sunt, si ele, din plin,
> prezente, atunci cand, privind partea plina a paharului, considera ca
> recesiunea poate fi o pista pentru produsele noi. Oricine analizeaza
> astfel de cazuri de supravietuire la criza ajunge la concluzia ca ele
> au in comun acelasi lucru, respectiv un management de criza proactiv,
> bazat pe verb, pe actiune, pe miscare... Precum in cunoscutul proverb
> musulman cu muntele si Mahomed ( "Daca nu se duce Mahomed la munte,
> vine muntele la Mahomed"), daca nu vin Clientii la tine, trebuie sa
> te duci tu la Clienti !
>
Interesant, numai ca in Forbes nu scrie daca cei doi romani mai au timp sa traiasca , sa iubeasca altceva decat banii, si nu scrie nici finalul povestii lor de succes , care in loc de happy end , dupa atata efort psihic va fi mai degraba unul nefericit de genul Alzheimer sau Parkinson.