Cultura

Ma numar printre cei care au avut oportunitatea intalnirii cu savantul Basarab Nicolescu. Sansa pe care as numi-o, mai curand, unul dintre acele rare Momente Sincrone din viata, citit ca atare insa doar daca inveti sa intelegi lumea, Realitatea si dinamica universului in cheie transdisciplinara. Orice altfel de interpretare va cobori valoarea unui astfel de eveniment, limitandu-l la supriza coincidentei ori, mai rau, la banalul intamplarii, vidandu-l de forta si continut.
Convingerea mea este ca transdisciplinaritatea reprezinta conceptul si metoda prin care omului actual ii devine posibila nu numai intelegerea Realitatii, ci si a faptului ca acest concept leaga cu si depaseste, face trecerea intre lumea de astazi si cea de maine. De aceea ea este nu numai un obiectiv, ci si o necesitate in evolutia noastra.
Intr-un moment decisiv al devenirii noastre, in care fictiunea de mai-ieri s-a transformat rapid in stiinta de astazi, iar intalnirea dintre civilizatia pamanteana si cele din alte sisteme solare, galaxii devine iminenta, transdiscipinaritatea, fara a desacraliza, are rolul major de a uni si transcende perspectivele si valorile prezente in marile traditii spirituale ale omenirii cu revolutionarele descoperiri din stiinta contemporana, trasand, in sfarsit, cadrul adecvat comprehensiunii.
Savantul Basarab Nicolescu se inscrie ca un ilustru continuator pe linia marilor (dar, comparativ cu alte neamuri, prea putine) valori ale culturii si stiintei romanesti in universalitate.
Macar ca romani si tot ar trebui sa ne simtim mandri ca suntem contemporani cu un vizionar ivit dintre noi.
Iar in acest context este mai mult decat trist si ingrijorator faptul ca eruditia si spiritul vizionar se confrunta cu obtuzitatea, incultura, obscurantismul si fundamentalismul de conotatie talibanica ce bantuie ca un spectru printre reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane. O institutie care, pentru a se dovedi viabila in societatea romaneasca in cadrul nou european, ar trebui sa manifeste deschidere fata de nou, dorinta de progres, intelegere si, mai cu seama, toleranta si iubirea a aproapelui.
In loc sa-si blameze vizionarul care militeaza pentru dialogul dintre stiinta si religie, in speta, religia ortodoxa, BOR ar trebui sa fie cea dintai care sa il propuna pe savantul Basarab Nicolescu pentru Premiul John Templeton. Iar forurile laice decisive din societatea romaneasca, academice, sa ii recunoasca valoarea si munca de o viata propunandu-l din partea Romaniei la premiul Nobel pentru stiinta.
Daca in ultimele decenii "brandurile" Romaniei in strainatate au provenit doar din domeniul gimnasticii si fotbalului, parerea mea este ca a venit timpul sa devenim cunoscuti si printr-un "brand" veritabil in domeniul cunoasterii: Basarab Nicolescu.