Cultura

La 2009-05-01 17:07:38, c.vieru a scris:



Eseurile din vecinatatea mortii ca si cercetarile ce anuleaza antagonismul dintre punctul de vedere stiintific si cel spiritual contribuie la importante progrese in filosofia culturii si a stiintei.


__________



Eseurile din vecinatatea mortii ? Puteti dezvolta acest concept ? La ce va referiti ?

Vedeti d-stra ?, eu nu am posibilitatea sa-mi fac rost de cartile din Romania, decit foarte, foaaaarte greu, si, deci, nu pot citi publicatiile domnului in chestiune. Am google-sit o leaca pe net si am gasit ceva sporadic, fara prea mare valoare.

Stimata Doamna, daca-mi permiteti; vedeti d-stra, pentru mine, raportul insului cu Dumnezeu cit si prin fericirea cea vesnica (in care eu cred cu tarie), eu vad un scop absolut al vietii omenesti. In sfera religioasa insul are de-a face nu numai cu realitatea sa, ci si cu o realitate absoluta: Dumnezeu. Si, pentru ca in fata acestei realitati omul face experienta nimicului existentei sale terestre, se naste in sufletul sau o suferinta fara de margini. In timp ce existenta estetica consta in placere, iar existenta etica in lupta, existenta religioasa inseamna suferinta, dar nu suferinta numai ca un moment trecator, ci ca o acompaniere continua a vietii. Raportul cu Dumnezeu este un raport cu o fiinta deosebita absolut de om; o fiinta ce nu este nici un ideal omenesc si nici un superlativ al omului si care totusi trebuie sa domneasca in interiorul acestuia. De aici urmeaza o dualitate in fiinta omului, care creeaza in sufletul acestuia mereu noi suferinte. Problema nu este evolutia si inobilarea naturii omenesti, adica, nu ridicarea realitatii la idealitate, ci, introducerea idealitatii in realitate, sadirea in natura a unui element absolut nou, un element care e tot asa de dusman naturii cum e absolutul fata de relativ. Absolutul e crud, stimata doamna, pentru ca el are pretentii absolute.

Cu respect,