Editorial

Scrisoare a unui Calugar gasita sub perna lui dupa ce asta a trecut la Domnul

,,O, iubitoare de Dumnezeu, taica,

Iata ca m-am gindit sa-ti scriu aceste rinduri, acum, cind nu mai am mult de stat pe acest pamint, cu gindul la cele ce am discutat ultima oara. Si, iarta-ma ca sunt un amarit de calugar, prost si neinsemnat. Dumneata, taica, esti o femeie instruita, destepta, culta, doctorita care vindeci trupuri bolnave si care incerci sa te apropii de Dumnezeu. Iarta-ma, nu vreau sa-ti inchipui ca as vrea sa-ti dau sfaturi sau sa te invat pe dumnea, om invatat, lucruri care par simple povesti calugaresti, dar ma inchin cu smerenie in fata calitatilor dumitale si indraznesc sa-ti spun din trairea mea, din ceea ce mi s-a intimplat mie personal, ca sa indraznesc a crede ca, poate vei intelege ceva din zbaterile unui amarit de Calugar singur, al nimanui si parasit.

Draga, iubitoare de Dumnezeu taica, toata viata mea m-am nevoit a-L cauta pe Dumnezeu, dar nu asa, in carti, in teologhisire sau in dogma, ci in ceea ce Dumnezeu ne-a dat si ne-a facut mai deosebiti ca ingerii : in simtire. Am vrut si m-am rugat staruitor sa-L simt pe Dumnezeu, sa-L <ating>. Sa-I simt prezenta asa cum simti prezenta apei limpede de izvor intr-o zi torida de vara. M-am rugat, am postit, m-am nevoit in trairea mea dar niciodata nu am reusit sa i-L simt, si eram din ce in ce mai disperat in cautarile mele si in dorinta mea arzatoare in a-L simti fizic, inainte de a pleca din aceasta lume, asa cum L-a simtit si sfintii parinti Ilie, Moise, Avraam si ceilalti. Ilie a strigat catre Dumnezeu cu adinca plingere si staruinta : ,,Arata-Mi-te, Doamne". Era glasul disperarii in iubire, daca vrei, acea dorinta de a-ti simti iubirea, de a o gusta ca pe o arvuna divina. Numai ca anii treceau iar eu imi pierdeam speranta.

Dupa ani si ani de zbatere continua ajunsesem sa-mi pierde speranta, staruind totusi cu staruinta iubitei care priveste largul marii de pe tarm asteptindu-si iubitul despre care nu stie daca o mai iubeste, daca a parasit-o sau daca nu se mai gindeste deloc la ea.

Si, dupa ani si ani de zbateri si zvircoliri, Domnul si Dumnezeul meu s-a milostivit cu mine, pacatosul si netrebnicul sa cad la o boala grea. Am cazut la pat, iubitoare de Dumnezeu, taica, si ma bucuram dar ma si zbateam in acelasi timp in chinurile bolii spunindu-mi ca mi-a venit ceasul si Dumnezeu numi-a ascultat rugaciunea mea. Asa se face, ca in sfinta zi a Invierii, iubitorul de Dumnezeu, parintele ,,Ioan", a venit la patul meu cu o farima din Impartasania Liturgiei Pascale si m-a impartasit. In acel moment, iubitoare de Dumnezeu, taica, in mine s-a produs ceva. Ceva dincolo de aceasta lume, de aceasta realitate. Ceva care nu poate fi scris in cuvinte, ceva care nu poate fi transmis altuia ci trait numai de mine. Am simtit cum, dintr-o data lumea s-a schimbat radical. Totul in jurul meu era viu. Patul cu rogojina de pe el, peretii afumati si scorojiti ai chiliei mele, lemnul dusumelei, geamul, totul in jurul meu se misca, vorbea cu mine, era viu; totul trecea prin simturile mele si-mi vorbea cu un glas dumnezeiesc, intr-un cuvint, totul traia in jurul meu. Cuvintele Scripturii pe care le citisem toata viata mea nu mai erau cuvinte ci raze de lumina care ma incalzeau si care le simteam ca si cum fusesera scrise cu lumina si culacrimi numai pentru mine gasind in ele alinare, blindete, iubire de mama pentru pruncul ei. Totul in mine se transformase si trupul acela slabanogit de suferinta era viu, ma siteam patruns de o adinca liniste si pace, incit parca eram in bratele mamei mele cind inca nu stiam a vorbi si stiam numai a iubi. Pasarile cerului inviau natura in care era numai lumina si parca impreuna imi cintau numai mie; ardeam dar eram viu, zburam si sufletul meu era peste tot si in toate, totul din jurul meu intra prin mine si din mine se revarsau lacrimi de bucurie si de dragoste pentru tot ceea ce vedeam. Simturile mele erau pline de o caldura nematerialnica dar prezenta; as fi dorit sa intru in structura fiecarui lucru pentru ca acolo sa sarut si sa-mi vars lacrimile mele de duiosie doar pentru ca acest lucru a fost creat si pentru ca exista. Tot ceea ce exista imi producea o adinca mila si lacrimi de bucurie imi curgeau si nu ma puteam opri din plinsul bucuriei si al iubirii ca simteam toata creatia Domnului cum ma bucura in simturile mele si cum totul se varsa prin mine mingiindu-ma.

Oooo, iubitoare de Dumnezeu, taica, as dori, si ma rog lui Dumnezeu din adincul sufletului meu, sa poti ajunge si dumneata la acest izvor al fericirii la care am ajuns eu si cu dorul caruia voi trece linistit din aceasta viata, dincolo.

Sa-ti ajute Dumnezeu in zbaterile dumitale, taica, si sa simti si dumneata ce am simtit si eu, caci pentru fiecare dintre noi, sta acolo, in raiul ceresc, o Inviere.

Hristos a Inviat, adevarat a inviat."

CALUGARUL

La 2009-04-19 18:05:22, CALUGARU a scris:

... Se pare ca, desi ai tras usa dupa tine cu tzitzini cu tot,
nu vine nici cautata cu luminarea, spero io sa-ti tii toate pinzele sus,
desi nici in carte Speranta n-o gaseste pa L'esperance,
orisicit, de acest Paste, mare lipsa de forum pa acest forum, cea mai mare de cind
SRS a vindut Flota ...


> Scrisoare a unui Calugar gasita sub perna lui dupa ce asta a trecut la
> Domnul
>
> ,,O, iubitoare de Dumnezeu, taica,
>
> Iata ca m-am gindit sa-ti scriu aceste rinduri, acum, cind nu mai am
> mult de stat pe acest pamint, cu gindul la cele ce am discutat ultima
> oara. Si, iarta-ma ca sunt un amarit de calugar, prost si neinsemnat.
> Dumneata, taica, esti o femeie instruita, destepta, culta, doctorita
> care vindeci trupuri bolnave si care incerci sa te apropii de
> Dumnezeu. Iarta-ma, nu vreau sa-ti inchipui ca as vrea sa-ti dau
> sfaturi sau sa te invat pe dumnea, om invatat, lucruri care par
> simple povesti calugaresti, dar ma inchin cu smerenie in fata
> calitatilor dumitale si indraznesc sa-ti spun din trairea mea, din
> ceea ce mi s-a intimplat mie personal, ca sa indraznesc a crede ca,
> poate vei intelege ceva din zbaterile unui amarit de Calugar singur,
> al nimanui si parasit.
>
> Draga, iubitoare de Dumnezeu taica, toata viata mea m-am nevoit a-L
> cauta pe Dumnezeu, dar nu asa, in carti, in teologhisire sau in
> dogma, ci in ceea ce Dumnezeu ne-a dat si ne-a facut mai deosebiti ca
> ingerii : in simtire. Am vrut si m-am rugat staruitor sa-L simt pe
> Dumnezeu, sa-L <ating>. Sa-I simt prezenta asa cum simti prezenta
> apei limpede de izvor intr-o zi torida de vara. M-am rugat, am
> postit, m-am nevoit in trairea mea dar niciodata nu am reusit sa i-L
> simt, si eram din ce in ce mai disperat in cautarile mele si in
> dorinta mea arzatoare in a-L simti fizic, inainte de a pleca din
> aceasta lume, asa cum L-a simtit si sfintii parinti Ilie, Moise,
> Avraam si ceilalti. Ilie a strigat catre Dumnezeu cu adinca plingere
> si staruinta : ,,Arata-Mi-te, Doamne". Era glasul disperarii in
> iubire, daca vrei, acea dorinta de a-ti simti iubirea, de a o gusta
> ca pe o arvuna divina. Numai ca anii treceau iar eu imi pierdeam
> speranta.
>
> Dupa ani si ani de zbatere continua ajunsesem sa-mi pierde speranta,
> staruind totusi cu staruinta iubitei care priveste largul marii de pe
> tarm asteptindu-si iubitul despre care nu stie daca o mai iubeste,
> daca a parasit-o sau daca nu se mai gindeste deloc la ea.
>
> Si, dupa ani si ani de zbateri si zvircoliri, Domnul si Dumnezeul meu
> s-a milostivit cu mine, pacatosul si netrebnicul sa cad la o boala
> grea. Am cazut la pat, iubitoare de Dumnezeu, taica, si ma bucuram
> dar ma si zbateam in acelasi timp in chinurile bolii spunindu-mi ca
> mi-a venit ceasul si Dumnezeu numi-a ascultat rugaciunea mea. Asa se
> face, ca in sfinta zi a Invierii, iubitorul de Dumnezeu, parintele
> ,,Ioan", a venit la patul meu cu o farima din Impartasania Liturgiei
> Pascale si m-a impartasit. In acel moment, iubitoare de Dumnezeu,
> taica, in mine s-a produs ceva. Ceva dincolo de aceasta lume, de
> aceasta realitate. Ceva care nu poate fi scris in cuvinte, ceva care
> nu poate fi transmis altuia ci trait numai de mine. Am simtit cum,
> dintr-o data lumea s-a schimbat radical. Totul in jurul meu era viu.
> Patul cu rogojina de pe el, peretii afumati si scorojiti ai chiliei
> mele, lemnul dusumelei, geamul, totul in jurul meu se misca, vorbea
> cu mine, era viu; totul trecea prin simturile mele si-mi vorbea cu un
> glas dumnezeiesc, intr-un cuvint, totul traia in jurul meu. Cuvintele
> Scripturii pe care le citisem toata viata mea nu mai erau cuvinte ci
> raze de lumina care ma incalzeau si care le simteam ca si cum
> fusesera scrise cu lumina si culacrimi numai pentru mine gasind in
> ele alinare, blindete, iubire de mama pentru pruncul ei. Totul in
> mine se transformase si trupul acela slabanogit de suferinta era viu,
> ma siteam patruns de o adinca liniste si pace, incit parca eram in
> bratele mamei mele cind inca nu stiam a vorbi si stiam numai a iubi.
> Pasarile cerului inviau natura in care era numai lumina si parca
> impreuna imi cintau numai mie; ardeam dar eram viu, zburam si
> sufletul meu era peste tot si in toate, totul din jurul meu intra
> prin mine si din mine se revarsau lacrimi de bucurie si de dragoste
> pentru tot ceea ce vedeam. Simturile mele erau pline de o caldura
> nematerialnica dar prezenta; as fi dorit sa intru in structura
> fiecarui lucru pentru ca acolo sa sarut si sa-mi vars lacrimile mele
> de duiosie doar pentru ca acest lucru a fost creat si pentru ca
> exista. Tot ceea ce exista imi producea o adinca mila si lacrimi de
> bucurie imi curgeau si nu ma puteam opri din plinsul bucuriei si al
> iubirii ca simteam toata creatia Domnului cum ma bucura in simturile
> mele si cum totul se varsa prin mine mingiindu-ma.
>
> Oooo, iubitoare de Dumnezeu, taica, as dori, si ma rog lui Dumnezeu
> din adincul sufletului meu, sa poti ajunge si dumneata la acest izvor
> al fericirii la care am ajuns eu si cu dorul caruia voi trece linistit
> din aceasta viata, dincolo.
>
> Sa-ti ajute Dumnezeu in zbaterile dumitale, taica, si sa simti si
> dumneata ce am simtit si eu, caci pentru fiecare dintre noi, sta
> acolo, in raiul ceresc, o Inviere.
>
> Hristos a Inviat, adevarat a inviat."
>
> CALUGARUL
>