cel ce si-a topit ochii pe lexicoane, dar òi pe "geometria monarhica" a femeii, n-a pregetat sè epateze èn flux continuu, coplesitor in inventivitatea sa oximoronica si autoironica: "in aceasta noapte mananc paine cu unt/si-mi pipai rubinele din ficat/o femeie frumoasa paraseste hotelul/plange in hohote si-si scutura trupul ars de tristetete/da, in aceasta fatidica noapte se naste cel mai nefericit poet din cati a cunoscut omenirea/si totusi menirea spadei ramane aceeasi/pe sternul invingatorului doarme un scorpion/ pe scutul invinsului/vegheaza un miel/in aceasta noapte/astronomii calculeaza distanta dintre fictiune si realitate" Sub pana lui Petre Stoica, ultimul boem -carturar, ludi si elegiac totodata, din familia de spirite MRP sau Tascu Gheorghiu, Villon, Reverdy sau Gellu Naum, abstractiunile se umanizeaza, isi relativizeaza severitatea, capata pliuri si unghiuri senzuale. Tehnica sa reordoneaza si expediaza in insolit semnificatiile. A fost un giullare de Renastere demistificator al truismelor si tropismelor in care "omul de bine" ai ideilor primite de-a gata este ostatic. Volumele sale de poezie, ce au inceput prin a demola reminiscentele proletcultismului malihn, au puterea si expresivitatea unei vaste tragicomedii. Ce sete si nu este din aceasta lume. |