In plus, ganditi-va ca si alte declaratii, chiar din categoria celor care nu au caracter auto-incriminator explicit cum sunt cele cerute de CNSAS (declaratia sub tortura, declaratia sub amenintare) nu sunt admisibile in justitie. Declaratia pe propria raspundere data de un cetatean, inainte de a se stabili daca a fost sau nu a fost informator al serviciilor secrete, nu este data in mod voluntar ci pentru cineva il someaza sa o dea, deci sub amenintarea ca altfel va fi dat afara din serviciu, ca va fi dat in presa etc. In plus, spiritul legii, este ca insasi calitatea de informator nu este un delict, ci consecintele decurgand din aceasta. Insa legea CNSAS evident a servit scopuri politice si nu servirea justitiei, de aceea este atat de controversata. Este insa de mirare cum de nu au fost avute in vedere aceste consideratii de multimea de juristi care au contribuit intr-un fel sau altul de redactarea/ aprobarea ei. Un raspuns ar fi nu incompetenta ci dorinta deliberata de a face o lege ambigua. De ce? O lege ambigua, interpretabila, poate fi folosita in mod selectiv, in functie de tinta.... |