Editorial

LIICEANU DESPRE LICHELE SI POLITICA LOR DE ARRIERE GARDE
Sa ne amintIm de vestita dizertatie a dlui Liiceanu despre lichele.
Indeobste, este considerata lichea orice individ activ in producerea raului altuia de dragul binelui propriu. O lichea nu sta prea mult pe ganduri cand e vorba de a-si construi capatuiala pe nenorocirea semenului sau. Licheaua este infractorul lumii morale. Dand ici si colo lovitura in vietile noastre, ea coloreaza de fapt peisajul lumii cu pitorescul ticalosiilor sale.

Dar oricat de mare ar fi fervoarea cu care isi fabrica abjectia, licheaua ramane izolata in propria ei performanta individuala. Simpla punctuatie intr-un registru al raului, fapta sa nu cuprinde lumea si nu ia chipul unei epoci istorice. Prezenta in orice societate, licheaua opereaza in spatiul universalitatii raului lipsit de o determinare istorica anume,acestia formeaza licheaua eterna.
In regimuri totalitare ca si in partide actuale cu tendinte totalitare,licheaua capata demnitate
Licheaua actuala are tendinta(si am vazut-o pana in guvernarea trecuta) de a confisca puterea, iese din cotidian si se organizeaza ca urgie nationala. Pentru ca raul facut semenilor de dragul binelui propriu s-a instituit si la noi pana de curand ca politica de stat, lichelismul a devenit regula sistemului oligarhic si chiar ar fi vrut sa creeze istorie.
Lucrul acesta,spune Liiceanu, s-a petrecut in comunism,acesta absoarbind toate lichelele existente difuz si cotidian, le-a starnit pe cele care nu existasera decat latent si, alegandu-le pe toate dupa vocatia lor de lichele, le organizeaza si le asaza pe scena istoriei ca putere conducatoare in stat,un stat care devenise deja o organizatie criminala ca si fascismul.
Cand izvoarele fanatismului au secat, asadar cand prostia si resentimentul atatate clipa de clipa nu au mai putut hrani si tine in picioare idealul, s-a recurs in mod firesc la lichele. Crimei facute initial din convingere i-a luat locul cea executata din interes si cu sange rece. Pentru prima oara in istoria omenirii, nemernicia a devenit apriori rentabila. In loc sa fie prigonita, ea a fost rasplatita, educata si ocrotita

Acestea au fost lichelele trecutului.
Licheaua perioadei de tranzitie nu este mai onorabila.
Proaspat iesita din comunismul pe care-l facuse cu putinta, licheaua noastra,spune Liiceanu, s-a uitat in jur. Citind in politetea privirii noastre perspectiva impunitatii ei, ea s-a grabit sa descinda pe celalalt mal al istoriei o data cu noi. Si prima ei grija a fost sa isi grefeze un nou corp pe structura osoasa a lichelismului vechi,continuand logica raului.
Dupa ce primul frison de spaima a trecut, aroganta, lacomia si vulgaritatea - precum si acel mod, specific celui care inhata puterea, de a considera nemurirea din perspectiva lumescului - au reaparut la lumina. Fusesera atat de multi! Si, dincolo de toate, ii unea, pe langa amintirea urateniilor facute impreuna, nevoia de a le ascunde cat mai bine. Rezultatul a fost licheaua paradoxala, o stranie prelungire a lichelei totalitare in dublul ei postcomunist cu masca democrata.
Si continua Liiceanu,performanta acestui nou tip de lichea istorica este ca, dupa ce si-a nenorocit deja semenii o data prin prestatia ei in vechiul regi, in loc sa se retraga de pe scena sociala, persista, metamorfozata in om politic democra, pentru a-si nenoroci semenii a doua oara.Si unde o puteau face mai cu staif decat in unele partide istorice. Licheaua s-a vrut autopotentata istoric prin obtinerea sistematica a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a unui popor intreg.

Asa s-a instituit la noi dupa 1989 minciuna, jaful si distrugerea - triada sacra a pragmaticii comuniste -, incepute in urma cu cateva decenii, dar potentate acum de perspectiva imbogatirii nelimitate, sunt puse in slujba unei rapacitati fara precedent. Acum se merge la lichidare totala.
Licheaua tranzitiei - paradoxala si autopotentata istoric - nazuieste sa aiba tot: taie padurile cu o frenezie noua, privatizeaza fraudulos sursele de energie si parcurile publice, darama casele care fac istorie pentru a pune in locul lor hoteluri cu multe etaje, da pomeni preelectorale ca sa poata, odata realeasa, sa suga mai bine ce a mai ramas de supt. Tot ce a invatat in comunism in materie de eschiva a binelui public si de ne-iubire de tara poate fi aplicat acum. Nu ne vindem tara!, aforismul ipocrit al unui patriotism in extaz din anii ’90, nu era decat expresia retorica a depozitarii prazii in vederea ulterioarei ei impartiri. Pentru licheaua tranzitiei, tara era numele de cod al acestei prazi istorice, provizia de furt national planificat pe urmatorii ani.
Aceasta este genealogia lichelei actuale. In urma cu 18 ani, lichelele fusesera rugate sa faca un simplu si tacut pas inapoi. Astazi, apelul la un pas inapoi nu mai are sens. Un pradator care inhata nu mai da drumul prazii niciodata.

Si totusi lichelele transpartinice ar trebui sa stie ca ei sunt totusi putini in mijlocul acestui popor, si totusi multi, daca ati putut face cu putinta, rani si cautiona oroarea vreme de 20 de ani. Voua, acestor multi-putini,spune Liiceanu, va adresez urmatoarea chemare:
Lasati o respiratie mai lunga intre ultimul omagiu pe care l-ati scris, intre ultima sedinta in care v-ati exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceausescu la cel de al XIV-lea Congres si adeziunea grabita pe care ati venit sa v-o dati in zilele in care timisorenii nu terminasera sa-si ingroape mortii si in care sangele de pe Bulevardul Magheru si din Piata Palatului nu se zvantase inca.
Nu mai apareti la televiziune,pe forumuri,nu va mai faceti bloguri,nu mai scrieti in ziare.
Nu mai folositi o vreme vorbele demnitate, libertate, constiinta, dreptate, popor.

Aceste cuvinte trebuesc rostite din nou acum cand guvernul Boc au pus in practica cu social-democratii(aripa reformatoare) programul pentru Romania,schibarea statului si a clasei politice.

Mania voastra,insultele,ura viscerala fata de popor,fata de Basescu,Boc,Geoana ne dovedesc ca ati pierdut rasboiul si mergeti contra istoriei si istoria va neglijeaza daca nu chiar va da afara.

La 2009-03-01 22:41:20, .Sobru. a scris:

> Limbistule, mult nu mai ai.
>
Domnule esti bolnav.Boala este zoofilie(capra)

La 2009-03-01 23:04:39, Alex.Pandrea a scris:

> La 2009-03-01 22:41:20, .Sobru. a scris:
>
> > Limbistule, mult nu mai ai.
> >
> Domnule esti bolnav.Boala este zoofilie(capra)
>

Io-te bolnavul stalinist striga bolnavul, altuia, sarmanul Pandrea a ajuns rau!

La 2009-03-01 23:04:39, Alex.Pandrea a scris:

> La 2009-03-01 22:41:20, .Sobru. a scris:
>
> > Limbistule, mult nu mai ai.
> >
> Domnule esti bolnav.Boala este zoofilie(capra)
>

este iubit al tau prezidel ... si gasca descalecat de peste munti (dde parca nu ar fi dincolo oameni cat de cat ... ).

La 2009-03-01 21:37:59, Alex.Pandrea a scris:

>
> LIICEANU DESPRE LICHELE SI POLITICA LOR DE ARRIERE GARDE
> Sa ne amintIm de vestita dizertatie a dlui Liiceanu despre lichele.
> Indeobste, este considerata lichea orice individ activ in producerea
> raului altuia de dragul binelui propriu. O lichea nu sta prea mult pe
> ganduri cand e vorba de a-si construi capatuiala pe nenorocirea
> semenului sau. Licheaua este infractorul lumii morale. Dand ici si
> colo lovitura in vietile noastre, ea coloreaza de fapt peisajul lumii
> cu pitorescul ticalosiilor sale.
>
> Dar oricat de mare ar fi fervoarea cu care isi fabrica abjectia,
> licheaua ramane izolata in propria ei performanta individuala. Simpla
> punctuatie intr-un registru al raului, fapta sa nu cuprinde lumea si
> nu ia chipul unei epoci istorice. Prezenta in orice societate,
> licheaua opereaza in spatiul universalitatii raului lipsit de o
> determinare istorica anume,acestia formeaza licheaua eterna.
> In regimuri totalitare ca si in partide actuale cu tendinte
> totalitare,licheaua capata demnitate
> Licheaua actuala are tendinta(si am vazut-o pana in guvernarea
> trecuta) de a confisca puterea, iese din cotidian si se organizeaza
> ca urgie nationala. Pentru ca raul facut semenilor de dragul binelui
> propriu s-a instituit si la noi pana de curand ca politica de stat,
> lichelismul a devenit regula sistemului oligarhic si chiar ar fi
> vrut sa creeze istorie.
> Lucrul acesta,spune Liiceanu, s-a petrecut in comunism,acesta
> absoarbind toate lichelele existente difuz si cotidian, le-a starnit
> pe cele care nu existasera decat latent si, alegandu-le pe toate dupa
> vocatia lor de lichele, le organizeaza si le asaza pe scena istoriei
> ca putere conducatoare in stat,un stat care devenise deja o
> organizatie criminala ca si fascismul.
> Cand izvoarele fanatismului au secat, asadar cand prostia si
> resentimentul atatate clipa de clipa nu au mai putut hrani si tine in
> picioare idealul, s-a recurs in mod firesc la lichele. Crimei facute
> initial din convingere i-a luat locul cea executata din interes si cu
> sange rece. Pentru prima oara in istoria omenirii, nemernicia a
> devenit apriori rentabila. In loc sa fie prigonita, ea a fost
> rasplatita, educata si ocrotita
>
> Acestea au fost lichelele trecutului.
> Licheaua perioadei de tranzitie nu este mai onorabila.
> Proaspat iesita din comunismul pe care-l facuse cu putinta, licheaua
> noastra,spune Liiceanu, s-a uitat in jur. Citind in politetea
> privirii noastre perspectiva impunitatii ei, ea s-a grabit sa
> descinda pe celalalt mal al istoriei o data cu noi. Si prima ei grija
> a fost sa isi grefeze un nou corp pe structura osoasa a lichelismului
> vechi,continuand logica raului.
> Dupa ce primul frison de spaima a trecut, aroganta, lacomia si
> vulgaritatea - precum si acel mod, specific celui care inhata
> puterea, de a considera nemurirea din perspectiva lumescului - au
> reaparut la lumina. Fusesera atat de multi! Si, dincolo de toate, ii
> unea, pe langa amintirea urateniilor facute impreuna, nevoia de a le
> ascunde cat mai bine. Rezultatul a fost licheaua paradoxala, o
> stranie prelungire a lichelei totalitare in dublul ei postcomunist cu
> masca democrata.
> Si continua Liiceanu,performanta acestui nou tip de lichea istorica
> este ca, dupa ce si-a nenorocit deja semenii o data prin prestatia ei
> in vechiul regi, in loc sa se retraga de pe scena sociala, persista,
> metamorfozata in om politic democra, pentru a-si nenoroci semenii a
> doua oara.Si unde o puteau face mai cu staif decat in unele partide
> istorice. Licheaua s-a vrut autopotentata istoric prin obtinerea
> sistematica a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a
> unui popor intreg.
>
> Asa s-a instituit la noi dupa 1989 minciuna, jaful si distrugerea -
> triada sacra a pragmaticii comuniste -, incepute in urma cu cateva
> decenii, dar potentate acum de perspectiva imbogatirii nelimitate,
> sunt puse in slujba unei rapacitati fara precedent. Acum se merge la
> lichidare totala.
> Licheaua tranzitiei - paradoxala si autopotentata istoric - nazuieste
> sa aiba tot: taie padurile cu o frenezie noua, privatizeaza fraudulos
> sursele de energie si parcurile publice, darama casele care fac
> istorie pentru a pune in locul lor hoteluri cu multe etaje, da pomeni
> preelectorale ca sa poata, odata realeasa, sa suga mai bine ce a mai
> ramas de supt. Tot ce a invatat in comunism in materie de eschiva a
> binelui public si de ne-iubire de tara poate fi aplicat acum. Nu ne
> vindem tara!, aforismul ipocrit al unui patriotism in extaz din anii
> ’90, nu era decat expresia retorica a depozitarii prazii in
> vederea ulterioarei ei impartiri. Pentru licheaua tranzitiei, tara
> era numele de cod al acestei prazi istorice, provizia de furt
> national planificat pe urmatorii ani.
> Aceasta este genealogia lichelei actuale. In urma cu 18 ani,
> lichelele fusesera rugate sa faca un simplu si tacut pas inapoi.
> Astazi, apelul la un pas inapoi nu mai are sens. Un pradator care
> inhata nu mai da drumul prazii niciodata.
>
> Si totusi lichelele transpartinice ar trebui sa stie ca ei sunt
> totusi putini in mijlocul acestui popor, si totusi multi, daca ati
> putut face cu putinta, rani si cautiona oroarea vreme de 20 de ani.
> Voua, acestor multi-putini,spune Liiceanu, va adresez urmatoarea
> chemare:
> Lasati o respiratie mai lunga intre ultimul omagiu pe care l-ati
> scris, intre ultima sedinta in care v-ati exprimat entuziasmul pentru
> realegerea lui Ceausescu la cel de al XIV-lea Congres si adeziunea
> grabita pe care ati venit sa v-o dati in zilele in care timisorenii
> nu terminasera sa-si ingroape mortii si in care sangele de pe
> Bulevardul Magheru si din Piata Palatului nu se zvantase inca.
> Nu mai apareti la televiziune,pe forumuri,nu va mai faceti bloguri,nu
> mai scrieti in ziare.
> Nu mai folositi o vreme vorbele demnitate, libertate, constiinta,
> dreptate, popor.
>
> Aceste cuvinte trebuesc rostite din nou acum cand guvernul Boc au pus
> in practica cu social-democratii(aripa reformatoare) programul pentru
> Romania,schibarea statului si a clasei politice.
>
> Mania voastra,insultele,ura viscerala fata de popor,fata de
> Basescu,Boc,Geoana ne dovedesc ca ati pierdut rasboiul si mergeti
> contra istoriei si istoria va neglijeaza daca nu chiar va da afara.
>
Ma securistu 'lu peste vezi ca te-a "ginit" razvratitul: rau e sa fii si securist si bolnav.Plus ,pupincurist.

FB-ule - la d'alde Pandrea este la fel de naturel cum e la porc belciugul !

La 2009-03-02 02:28:56, FB a scris:

> Ma securistu 'lu peste vezi ca te-a "ginit" razvratitul: rau e sa fii
> si securist si bolnav.Plus ,pupincurist.
>
>